Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 37

Cum am ajuns acasă am parcat ca mai apoi să intrum
Am mers în sufragerie unde erai toți strânși acolo.
-Bine te-ai întors, domnișoară- a spus mama mea ridicându-se și punându-se cu mâinile încrucișate.
-Eu n-am nimic de spus- am reokicat ree încercând să o depășesc, dar Jake m-a împiedicat apucându-mă de braț.
-Lasă-mă în momentul ăsta, tu nu trebuie nici măcar să-ți permiți să mă atingi- am mârâit eliberându-mă din strânsoarea lui.
-Încetează să fugi de problemele tale, și rezolvă-le odată pentru totdeaună- a spus Jake privindu-mă rece și acea privirea mi-a făcut rău, dar în același timp ceva a explodat în mine.
-Dacă nu ți-ai dat seama, eu problemele mele le rezolv și nu fug de ele pentru că, adu-ți aminte Jake, eu nu fug niciodată- am răspuns privindu-l.
-Încetați amândoi. Isabella, comportamentul tău este cu adevărat inacceptabil. Jessica nu ți-a făcut niciodată rău, ci împotriva ta, ea este o fată bună și educată, ar trebui să iei exemplu de la ea în loc să te îmbeți și să o bați. Dacă o s-o ți tot așa te voi trimite direct la un internat, și nu un internat la Miami, dar un internat minunat la Londra- a spus mama.
-Știi ceva? Nu-mi pasă! Trimite-mă la un internat dacă vrei! Oricum singurul lucru pe care ști să-l faci este să mă îndepărtezi de tine! Dar amintește-ți un lucru... Amintește-ți că eu țineam cu adevărat la tine, dar tu ai fost mereu bună să-mi distrugi viața și pe cea a tatei. Și dacă Jessica e mai bună decât mine, atunci păstreaz-o, dă-i toată iubirea pe care mie nu mi-ai dat-o, dă-i îmbrățișările, mângâierile, pupicii, cuvintele pe care mie nu mi le-ai dat niciodată- am urlat.
-Încetează, Isabella. Nu e vina noastră dacă ai multe probleme. Nu ne lași să te ajutăm, nu vorbești cu nimeni, iar eu cum pot ține la o persoană care e plină de defecte? Defectele tale tu le numești calități, te crezi perfectă, crezi că viața ta e perfectă, dar nu e...- a spus Jake intervenind.
-Eu n-am spus niciodată că sunt perfectă, n-am spus niciodată că viața mea e perfectă! N-am spus niciodată că nu am defecte, dar dacă tu ții cu adevărat la o persoană, atunci înseamnă că ții la ea cu probelemele sale, cu defectele sale, cu lacrimile sale, cu zâmbetele sale... Ții la ea cu adevărat! Tu o preferi pe Jessica în locul meu pentru că viața ei nu e o catastrofă ca a mea, tu o preferi pe ea în locul meu pentru că ea reușește să-ți vorbească și să-ți spune ce nu e în regulă, dar eu nu reușesc. Am nevoie de timp pentru a începe să am din nou încredere în tine, dar tu nu-mi acorzi, iar asta nu este vina mea, ci a ta. Vrei să-mi înfrunt problemele? Eu o fac, acum e rândul tău- am urlat cu tot aerul pe care-l aveam în piept ca mai apoi să mă întorsc și să ies din vilă trântind ușa.
M-am urmat pe motor, am pornit-o și am plecat cu mare viteză fără a avea o destinație exactă.

***

Nu știam unde să mă duc și cu siguranță acasă nu m-aș fi întors. Acum stăteam pe o bancă dintr-un parc să mă gândesc.
Nu voiam să-l revăd pe Jake, nici pe prietenii mei, să nu mai vorbesc de mama... N-ar fi putut să mă înțeleagă.
Am luat telefonul pentru a controla ceasul și dintr-o dată mi-a venit o idee.
M-am ridicat de pe bancă mergând spre motorul meu parcat. M-am urcat și am pornit motorul ca mai apoi să plec.
Am ajuns la destinați și am parcat la câțiva metri de vilă ca mai apoi să mă dau jos și să încep să merg.
Am intrat în firte și din fericire nu era nimeni. Am ajuns în spatele casei unde se afla o scară anti-incendiu. Am urcat repede ajungând în fața ferestrei de la camera mea care, cum o lăsasem seara înainte, era deschisă.
Am intrat ușor și cum am fost înăuntru am luatno geantă punând-o pe pat. După jumătate de oră luasem tot ce mi-ar fi trebuit pentru a sta plecată câteva zile bune.
Am pus geamantanul pe umeri luându-mi geanta și am ieșit pe geam după ce am controlat ca, camera mea să fie în ordine.
Am coborât în grabă scara anti-incendiu și am ajuns la motor. Am învârtit cheia în contact punându-mi casca și am pornit spre vila mea, vila în care crescusem și trăisem cu tata.
Am zâmbit la idea că m-aș fi întors acolo... Îmi lipsea vechea mea viață, cu tata, Zoe și tot restul. Se schimbase totul prea repede, se schimba totul prea repede, iar eu nu eram pregătită pentru asta. Mi-aș fi luat câteva zile de vacanță de la tot și toți iar nimeni și nimic nu m-ar fi împiedicat.
Am ajuns în curte și am parcat coborând. Am oftat la vederea vilei mele și multe amintire au venit la iveală, făcând să-mi apară în minte amintiri frumoase cât și triste iar un zâmbet melancolic și-a făcut larg pe chipul meu.
Am scuturat capul ca pentru a ma elibera de acele gânduri și am deschis geanta căutând printre miile de lucruri după rezerva de chei pe care mi-o dăduse tata.
Când am găsit-o am mers spre ușă și am deschis-o închizând-o în spatele meu.
Când am fost înăuntru m-am privit în jur... Totul rămăsese la fel: aceleași poze, același televizor, aceleași canapele, aceași bucătărie, aceleași scări... Totul la fel dar în același timp totul diferit.
M-am apropiat de divan așezându-mă și am rămas pentru puțin timp așa, fără a vorbi sau a mă mișca. Priveam, observam fiecare mic detaliu care făcea să apară mii de gânduri, mii de amintiri, mii de zâmbete, dar și mii de lacrimi. Am întors capul la dreapta observând o poză cu mine și tata îmbrățișați. Aveam 15 ani în poza aia și eram în Italia pentru o vacanță. Poza o făcusem la Milano. Totul era normal acolo, totul sub control...
Mi-am dat seama că plângeam doar când niște picături au alunecat pe obrajii mei mergând să ude rama.
Am luat prima vază pe care am găsit-o și am aruncat-o. Asta s-a dus să se ciocnească de perete spărgându-se în mii de bucăți. Nimic nu mergea cum trebuia să meargă, nimic. Am auzit telefonul sunând. L-am luat și am citit numele persoanei care mă apela: JAKE.
Am respins apelul stingând telefonul, apoi m-am întins pe canapea cu încă poza în mâini și după puține secunde am adormit.

Heii!
Acesta este 'capitolul surpriză' de sâmbăta trecută, sperăm să vă placă.
Vă pupăm😘