Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 91

Când am ajuns la Brighton am coborât din tren și am început să ne plimbăm vorbind și glumind.
Soarele lejer care bătea pe capetele noastre însoțit de o briză lejeră care mirosea a salinitate mă liniștea, iar cum am ajuns pe plajă, am observat că în loc de nisip erau niște pietre. Îmi lipsea contactul nisipului cald cu pielea, dar și pietrele puteau merge.
Am luat loc pe niște șezlonguri, iar m-am dezbrăcat rămânând în costum și așa au făcut și prietenii mei.
-Ne aruncăm?- a întrebat Peter plimbându-și privirea de la apă la noi.
-Desigur- am răspuns și am fugit spre mare urmată de ceilalți. M-am aruncat și am zâmbit când apa mării mi-a udat pielea.
-Îți lipsea marea?- a întrebat o voce în spatele meu. M-am întors și am zâmbit la vederea fratelui meu.
-Da- am răspuns, iar el a zâmbit îmbrățișându-mă.
-Chiar trebuie să plecați?- am întrebat oftând, iar Jake a făcut la fel.
-Am pierdut deja prea multe zile de școală, Isabella. Nu ne putem permite să rămânem la Londra, sau va trebui să repetăm anul- a răspuns fratele meu, iar eu a încuvințat înțelegătoare strângându-l mai tare la pieptul meu.
-Îmi va fi dor de tine, știi?- am șoptit și am putut simți că Jake încuvința ușor.
-Știu, și mie îmi va fi dor de tine, dar la sfârșitul anului școlar te vei întoarce la Miami- a replicat el hotărât, iar convingerea sa a ridicat în parte greutatea pe care o aveam pe piept.
-Știi că voi rămâne mereu aceeași, nu-i așa?- am șoptit după puține minute de liniște.
-Știu și sincer mie îmi placi mai mult așa cum ești. Mica mea rebelă- a răspuns fratele meu chicotind și asta m-a făcut și pe mine să zâmbesc.
-Te iubesc, Jake- am spus.
-Și eu, surioară- a răspuns el desprinzându-se și pupându-mă pe obraz.
Am aruncat un strigăt de uimire când m-am simțit ridicată de pe jos ca apoi să fiu aruncată în apă.
Am revenit repede la suprafață tușind din cauza apei care îmi intrase în nas și în gură și frecându-mi ochii ca apoi să mă întorc și să-i arunc o privire ucigătoare lui Christian care fluiera încercând să stăpânească râsul.
M-am apropiat de el, iar la puțini centimetri de corpul său, mi-am pus mâinile pe pieptul său împingându-l și încercând să-l arunc în apă cu slabe rezultate fiindcă nu se mișca de un centimetru.
-Nenorocitule- am comentat dându-mă bătută începând să-l stropesc cu apa, râzând.
L-am văzut fugind spre mal în timp ce eu îl urmam ignorându-i pe Rachelle, Peter și Jake care ne chemau, iar când am ajuns pe pietre l-am ajuns sărindu-i pe spate. El a început să râdă punându-și brațele în jurul picioarelor mele pentru a nu mă face să cad și a început să meargă liniștit fără să-mi asculte protestele, dar la urmă m-am dat bătută începând să râd.
Ziua a trecut repede, iar pentru acel timp am reușit să mi-i scot din cap pe Arian și Jennifer. Mă concentrasem doar pe prietenii mei, alungându-mi gândurile din cap și permițându-mi să mă distrez pentru întreaga zi.
Seara târziu ne-am strâns lucrurile continuând să glumim și să râdem și îndreptându-ne spre gară, dar am hotărât să ne oprim să luăm cina într-un bar.
Am luat loc la o masă și am ordinat de mâncare, până când telefonul meu a sunat.
L-am luat observând că era Thomas și am hotărât să ignor apelul stingând telefonul și punându-l la loc în geantă.
În seara asta voiam să mă dedic doar prietenilor mei, fără distrageri. Voiam să profit de ultimele zile care îmi rămâneau cu ei fără să mă distrag și fără probleme pentru că eram conștientă că dacă aș fi răspuns la apelul lui Thomas, toate gândurile pe care le alungasem, s-ar fi întors să mă tortureze și nu aș mai fi acordat atenție la ceea ce mp înconjura.
-Nu răspunzi?- a întrebat Rachelle încruntându-și fruntea.
-Nu. Cu siguranță nu va fi nimic important- am spus zâmbind și s-au întors să mănânce.
După ce am terminat cina și plătit, am ieșit din bar îndreptându-ne spre gară.
-Cinci bilete pentru Londra- am spus bărbatului zâmbind ușor.
-Desigur. Plecarea este prevăzută peste trei ore din cauza câtorva probleme tehnice- a răspuns el întinzându-mi biletele în mod prietenos.
-Peste cât?- am întrebat neîncrezătoare în timp ce o auzeam pe Rachelle plângându-se de frig.
-Peste trei ore?- a repetat bărbatul. Am oftat luând biletele și plătind ca apoi să mă alătur prietenilor mei.
-Copii, vești proaste. Vom putea lua următorul tren peste trei ore din cauza câtorva probleme tehnice- am anunțat și s-a ridicat un văitat general și câteva jigniri din partea lui Rachelle care era în brațele lui Peter în tentativul de a se încălzi.
-Știți ce facem?- am spus după câteva minute de liniște capturând atenția prietenilor mei.
-Luminează-ne- a spus fratele meu ironic primind o palmă ușoară din partea mea.
-De ce nu ne petrecem noaptea aici?- am propus dând din umeri ca și cum ar fi lucrul cel mai natural de pe lume.
-Desigur... Și poate dormim pe stradă- a spus Rachelle sarcastică primind râsete din partea tuturor.
-Sigur că nu. Am văzut un hotel la câțiva metri de aici. Am putea prenota o cameră și mâine dimineață luăm un tren și ne întoarcem la Londra0 am spus zâmbind , iar ei au părut să se gândească.
-Și spune-mi... Dormim cu hainele astea?- a întrebat Rachelle indicând maieul și pantalonii scurți pe care le avea pe ea.
Am răbufnit luând biletele și rupându-le ca apoi să le arunc într-un tomberon.
-Ce ai făcut?- a urlat Rachelle uimită aruncându-mi o privire ucigătoare.
-Acum nu avem altă opțiune decât să ne petrecem noaptea aici. Mișcați-vă că eu congelez- am spus liniștită zâmbind inocent.
-Tu ești nebună- a comentat Jake râzând și urmându-mă alături de ceilalți.
-Sincer? Nu văd nimic rău în a ne desprinde puțin de tot și de toate. M-am săturat de internatul ăla, de orașul ăla și chiar și de lumea falsă și mincinoasă. Vreau soar să-mi petrec puțin timp cu voi, iar dacă acesta este singurul mod pentru a o face, sunt bucuroasă s-o fac- am spus și imediat după m-am simțit înfășurată de patru perechi de brațe.
-Vă iubesc mult, dar acum mă sufocați- am spus râzând, iar ei s-au desprins imediat, zâmbind.
-Să mergem- am spus începând să merg departe de gară, cu un zâmbet imprimat pe chip.