Ce s-ar întâmpla dacă dintr-o dată Isabella, tipica fată snob si nesuferită din Miami care trăiește doar cu tatăl ei deoarece părinții ei sunt divorțați, s-ar găsi nevoită să se mute împotriva voinței sale alături de mama si fratele ei mai mare pe c...
-Când naiba ajung? Mi-e foame- a pufnit Arian făcându-mă să răbufnesc pentru a mia oară. -Arian, peste puțin vor ajunge. Acum calmează-te- l-am mustrat apropiindu-mă ca să-i las un dulce sărut pe buze care să-l relaxeze. Eram așezați la o masă de la Mc Donald de jumătate de oră, iar de David nici urmă. Începeam să cred că nu s-ar fi prezentat, iar în acel caz aș fi fost chiar o proastă pentru a avea încredere încă o dată de el. -Uite-i- am anunțat indicând figura înaltă și plină de mușchi a prietenului meu care venea în direcția noastră ținând de mână o fată cu părul șaten și ochii de un căprui deschis.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Bună- a salutat David când a fost în fața mesei noastre, zâmbind nervos. -Bună- am răspuns la salut zâmbind slab atât lui cât fetei. -Eu sunt Isabella- m-am prezentat fetei întinzându-i mâna. -Crystal, încântată- a spus ea zâmbind și strângându-mi mâna. -El este iubitul meu, Arian- am spus indicând băiatul așezat lângă mine care îmi strângea coapsa, posesiv. -Va să zică, sunteți împreună?- a întrebat David zâmbind în timp ce se așeza împreună cu Crystal. -Da. Breo problemă?- a răspuns Arian iritat, iar la acele cuvinte David a zâmbit nervos scuturându-și capul. -Ehm... Cred că ar fi bine să comandăm- am spus rupând liniștea stânjenitoare care se crease între noi. Am observat o fată venind în direcția noastră cu un carnețel de note. -Ce comandați?- a întrebat mestecând în mod zgomotos o gumă și aruncând priviri pline de dorință lui David și Arian. -Înainte de toate cred că ar fi mai bine să scuipi guma aia sau mă ridic și o fac să o înghiți. Apoi, încetează să faci pe curva cu iubiții noștri și ca ultim lucru aș spune că poți trimite pe altcineva să ne servească, altfel mă ridic și te îngrop- am mârâit iritată strângând pumnii, iar la acele cuvinte ea s-a întors indignată, îndepărtându-se și dând din cur. -Parașută- a comentat Crystal cu voce tare, în timp ce eu le trimiteam priviri ucigătoare lui Arian și David care râdeau pe sub mustăți. -Iubirea mea e geloasă- a comentat Arian înfășurându-mi talia cu un braț și apropiindu-mă de el, lăsându-mi un sărut pe gât. -Nu sint geloasă, dar ceea ce e al meu rămâne al meu- am replicat răbufnind și încrucișându-mi brațele la piept. -Ba ești geloasă... Recunoaște- m-a mustrat Arian ciupindu-mă de un șold și făcându-mă să tresar. -Ești iritant- am comentat ridicând ochii la cer și încrucișându-mi brațele la piept. -Nu face ca copilul mic- m-a certat Arian chicotind. -Nu fac ca un copil mic- am replicat. -Ba da- a spus el. -Încetează. Nu sunt geloasă și nu fac ca un copil mic. Ce ai face tu dacă un băiat ar veni și s-ar da la mine?- am întrebat, iar la acele cuvinte strânsoarea lui Arian în jurul taliei mele s-a mărit, făcându-mă să-mi sprijin capul pe umărul său. -Asta nu se va întâmpla, iubire- a spus Arian, iar eu am răbufnit. -Nu te suport- am spus chicotind. -Ba tu mă iubești- a replicat Arian mângâindu-mi șoldul deasupra de tricou și lăsându-minun sărut dulce pe păr. -Nenorocit- am mormăit, știam că are dreptate. Drept răspuns el a pufnit în râs, iar eu mi-am îndreptat privirea asupra lui Crystal și David care se bucurau de scenă, râzând pensub mustăți. -Se vede că vă iubiți, chiar dacă într-un fel doar al vostru- a spus Crystal sinceră, iar eu am zâmbit dulce ridicând capul și lăsând un sărut dulce pe buzele lui Arian, care m-a apucat de talie făcându-mă să mă așez pe picioarele sale. -Vreți să comandați?- a întrebat cineva, iar eu am întors capul găsind un domn în vârstă care zâmbea. -Desigur. Mor de foame- a spus Crystal. -Nu-mi spune?- a replicat David, iar la acele cuvinte fata i-a dat o palmă ușoară pe pieptul băiatului, care a chicotit apropiindu-se și lăsându-i un sărut pe buze. Am zâmbit la acea scenă... Să-mi văd cel mai bun prieten fericit era un lucru minunat. Mă bucuram pentru el, cu adevărat. După ce am comandat mâncarea, ne-am întors să vorbim, împungându-ne reciproc și eram fericită să văd că Arian și David se împrieteniseră, deși iubitul meu nu ar recunoscut niciodată. Când au sosit comenzile noastre, am luat prânzul vorbind până când nu a sosit momentul să plecăm. -A fost fain să te revăd și mă bucur că am cunoscut-o pe Crystal- mi-am salutat cel mai bun prieten îmbrățișându-l, ignorând privirile ucigătoare pe care Arian mi le arunca. -Stai liniștit, amice. Nu ți-o fur- l-a liniștit David, iar eu am chicotit desprinzându-mă din îmbrățișare, în timp ce Arian a răbufnit dând ochii peste cap. -Iubitul meu e gelos- am exclamat repetându-i cuvintele. -Da, sunt gelos pentru că tu ești doar a mea- a spus Arian învăluindu-mi un șold și strângându-mă la pieptul său. -Ok, porumbeilor, noi trebuie să o tăiem. Sper să te revăd în curând- a spus Crysta, iar eu am zâmbit desprinzându-mă din strânsoarea lui Arian și mergând să o îmbrățișez. -Și eu sper să te revăd în curând. Pa- am salutat-o desprinzându-mă și dispărând în mașina lui Arian care a învărtit cheia în contact și a pornit spre o destinație necunoscută.
*** -Am ajuns?- l-am întrebat pe Arian care a răbufnit fără să-și ia ochii de la stradă. -Peste cinci minute ajungem- a repetat el făcându-mă să-mi dau ochii peste cap. -Și acum zece minute erau cinci minute și ia ghici? Suntem încă pe drum- m-am plâns. -Iubire, nu fi nerăbdătoare- m-am mustrat Arian. -Iubire, nu fi nerăbdătoare- m-am maimuțărit încercând să-i imit vocea. -Hey, eu nu vorbesc așa- m-a certat Arian făcând un zâmbet amuzat. -Ba da- am replicat. -Nu- -Da- -Nu- -Da- -Am ajuns- a anunțat Arian parcând și in sfârșit, după o oră și jumătate de drum am ieșit din mașină dezmorțindu-mi picioarele. -Unde suntem?- l-am întrebat pe Arian privindu-mă în jur. Eram singuri în mijlocul unei câmpii verzi bine întreținute, iar o cale de piatră ducea într-o pădure. -Urmează-mă- a spus Arian luându-mă de mână și târându-mă spre intrarea în pădure. Nu am replicat urmându-l și m-am complimentat cu mine însămi pentru că mă îmbrăcasem comod. -Totul în regulă?- m-a întrebat Arian întorcând capul în direcția mea. -Da, de ce?- am răspuns încruntându-mă, confuză din cauza acelei întrebări. -Ești tăcută- a spus Arian, iar eu am zâmbit dând din umeri. -Încerc doar să înțeleg unde suntem- am recunoscut privindu-mă în jur, unde lumina slabă pătrundea prin foile copacilor creând un joc de umbre. -O să vezi că o să-ți placă, iubire- a spus Arian. -Ar fi mai bine pentru tine, pentru că, dacă m-ai adus aici pentru o prostie, te fac bucăți și...- am început, dar m-am blocat la vederea unei câmpii verzi acoperite de flori, iar în mijlocul acesteia se află două leagăne. -Ce spuneai?- și-a bătut joc de mine Arian, dar eu nu l-am ascultat mergând direct spre legăne și așezându-mă pe una din ele, începând să mă împing. -Teoria mea este confirmată... Ești chiar un copil mic- a urlat Arian chicotind, iar drept răspuns eu am ridicat degetul mijlociu râzând. Nu știu dacă teoria aia era corectă, dar o teorie era sigură... Cu siguranță era adevărat că ne iubeam și chiar dacă o făceam în felul nostru, un lucru era sigur... Îl iubeam și nu l-aș fi abandonat niciodată. Iar teoria aceea era valabilă și acum.
