Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 72

Zilele au trecut și a sosit ziua pedepsei, adică antrenamentele de fotbal.
Între mine și David lucrurile mergeau din bine în mai bine... Avea încredere în mine, iar eu în el, știa să mă înțeleagă, mă consola, iar eu făceam la fel cu el.
După antrenamente tuturor elevilor din internat era permis să meargă în discotecă, dar doar sub supravegherea lui Jennifer. Eu și prietenii mei ne-am fi dus, dar n-aș fi stat la condițiile lui Jennifer.
M-am schimbat punându-mi un top și niște colanți negri. Mi-am legat părul într-o coadă înaltă și m-am încălțat cu o pereche de Superstar, apoi am luat geamantanul și am băgat înăuntru telefonul și, după ce i-am salutat pe Thomas și Jake pupându-i pe obraz, am ieșit din cameră.
Am hotărât să trec să-l salut pe David așa că, cum am ieșit, am mers în camera lui.
Am bătut la ușă și a venit să-mi deschidă iubitul meu.
-Baby- m-a salutat el, iar eu m-am apropiat zâmbind și lăsându-i un dulce sărut pe buze.
-Am trecut să te salut. Acum am pedeapsa de făcut și ne vedem doar la cină- i-am spus rămânând la ușă.
-Ok, baby. Ai grijă, da?- a spus David, iar eu am zâmbit apropiindu-mă pentru a lăsa un ultim sărut care devenea din ce în ce mult mai pasional.
Când ne-am desprins am zâmbit ca mai apoi să mă întorc și să mă îndrept spre terenul de fotbal unde, așteptându-mă, era Arian. Părea enervat și iritat de faptul că trebuia să facă pe antrenorul. Când am ajuns în fața lui am făcut un semn cu capul, la care el a răspuns.
În acele zile nu mai vorbisem prea des, dacă nu pentru a ne certa sau împungându-ne reciproc.
Arian și Jennifer erau împreună, iar acum curva aia se unise grupului, așa că eu, Rachelle, Jake, David, Christian, Jonathan și Denise stăteam de-o parte, nereușind s-o suportăm, chiar dacă foarte des ni se întâmpla să îi încrucișăm pe ea și pe Arian pe holuri, râzând sau când se sărutau sau se îmbrățișau.
-Ce e de făcut?- l-am întrebat rece pe Arian privindu-l fix în ochi.
-Imediat trebuie să mă întâlnesc cu echipa mea de fotbal pentru a-i antrena și pe ei... Tu ni te vei alătura pentru azi. De mâine va trebui să faci pedeapsa doar cu mine- a răspuns el și m-a depășit făcând semn să-l urmez.
Fără să fac mutre am ascultat, chiar dacă aș fi vrut să-i trag un pumn direct în față. Arian a intrat în mașină, iar eu am trecut pe partea cealaltă a vehicului deschizând ușa și urmându-l. Băiatul a învârtit cheia în contact și a pornit cu toată viteza.
Mi-am îndreptat privirea afară de pe fereastră privind peisajul trecând repede sub privirea mea.
Când Arian s-a oprit în fața unui teren de fotbal am ieșit repede din mașină, iar el a făcut la fel. Am intrat observând câțiva băieți care cum ne-au văzut au început să se apropie.
-Hey frate, ai adus pe cineva cu care să ne distrăm?- a întrebat un băiat șaten. Echipa a început să râdă, inclusiv Arian, iar șatenul s-a apropiat mângâindu-mi obrazul cu un zâmbet tâmpit pe față. Am strâns pumnii supărată ca mai apoi să ridic mâinile împingândul cu putere, făcându-l să înapoieze.
-Nenorocit- am mârâit ca mai apoi să-l depășesc mergând în partea opusă a terenului.
-Isabella, întoarce-te aici- a urlat Arian.
-Du-te dracului, Arian, m-ai săturat deja- am răbufnit drept răspuns ca mai apoi să iau o minge de fotbal și să încep să fac câteva șuturi în poartă.

***

-Isabella- a urlat Arian, supărat fiind puțin spus, alergând spre mine. Drept răspuns am luat mingea și am șutat-o în direcția sa cu putere. El a evitat-o pentru puțin și m-a ajuns, blocându-se în fața mea.
-Întoarce-te la echipă, imediat- a mârâit încercând să rețină nervii.
-De ce ar trebui?- am replicat cu mâinile în sân și sfidându-l cu privirea.
-Pentru că trebuie să faci pedeapsa ta și trebuie s-o faci cu mine, este regula. Credeam că ai o memorie mai lungă, Brown- a răspuns el cu un zâmbet enervant.
-Mă surprinzi, Jonson. Credeam că ai înțeles că eu nu respect regulile nimănui- am replicat cu un rânjet rebel pe chip.
-Auzi, am o echipă de antrenat și nu am timp de pierdut, așa că mișcă-ți curul și urmează-mă. Vreau să văd dacă ești așa bună la fotbal cum zici- a spus el.
-Ce vrei să insinuezi?- am întrebat eu ridicând o sprânceană fără să-mi iau privirea din ochii săi, așa adânci și... Unici.
-Insinuez faptul că la urma urmei nimeni nu-mi poate bate mea. Doar pentru că ai reușit să câștigi împotriva lui Jennifer, nu înseamnă că ești tare. Ba chiar... Pariez că ești praf- a răspuns el.
-Pregătește-te Arian, pentru că te așteaptă o umilință pe care ți-o vei aminti ani la rând- am mârâit cu aer de provocare ca mai apoi să-l depășesc și să-i ajung pe băieții din echipă.
-Ți-a trecut, frumoaso?- a întrebat același șaten apropiindu-se.
-Jur că dacă nu dispari în trei secunde, nu vei fi în stare să procreezi pentru restul vieții tale mizerabile, tâmpită, inutilă și ridicolă- am răspuns.
-Ok, frumoaso, am înțeles... Ai deja un iubit?- a spus el ignorând ceea ce am spus.
-Unu- am început să număr. Pe chipul băiatului a apărut o expresie confuză, dar eu l-am ignorat continuând. -Doi- am spus, iar el a părut că înțelege pentru că a ridicat mâinile în semn de inocență și a plecat.
-Bine. Faceți cinci ture în pas alergător a terenului pentru încălzire- a ordonat Arian.
Eu am sprijinit geamantanul pe bancă și am început să alerg. După puțin băiatul șaten s-a pus lângă mine, iar eu am răbufnit.
-Nu te dai bătut, nu-i așa?- am întrebat cu un zâmbet amuzat pe chip.
-Nu... Mă numesc Jacob. Știu că poate am început cu piciorul greșit, dar pot să îndrept lucrurile dacă îmi permiți- a răspuns el chicotind.
-Eu sunt Isabella- am răsouns zâmbind și continuând să alerg.
-Deci... Ai prieten?- a întrebat Jacob alergând lângă mine.
-Da- am răspuns.
Am continuat să vorbim până la sfârșitul turelor și ne-am întors la Arian care ne-a împărțit în două echipe. Din fericire eu am rămas în echipă cu Jacob. Era un băiat drăguț și de treabă, chiar dacă uneori pervers.
-Pregătită să pierzi?- m-a întrebat Arian punându-se lângă mine, în timp ce eu îmi strângeam șireturile de la adidași și îmi aranjam coada.
-Dacă tu ești convins...- am răspuns și am plecat mergând la Jacob.
După puțin a început meciul a început și Arian a încelut să alerge furând mingea din picioarele unui băiat. Eu l-am ajuns și, cu mare efort, am reușit să iau mingea depășindul și fugind spre poartă. Am reușit să fac primul punct și m-am întors spre Arian cu un rânjet triumfătir pe chip. El a chicotit încuvințând și ne-am întirs să jucăm. La urmă echipa mea a câștigat 4 la 3.
-Ești foarte bună- m-a complimentat Jacob, iar eu i-am mulțumit. Am mers spre geamantan și am luat o sticluță de apă și am băut-o.
-Isabella, mișcă-te că trebuie să mergem- a urlat Arian la ieșirea din teren.
Eu mi-am pus la loc lucrurile și l-am salutat pe Jacob cu o îmbrățișare lăsându-i numărul meu, ca mai apoi să-l ajung din urmă pe Arian și să intru în mașină zâmbind.

Capitolul de azi, adică de ieri fiindcă a trecut de 00.
Vă pupăm😘