Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 39

După prânz eu și Zoe am ieșit și ne-am învârtit prin magazine, întorcându-ne acasă cu brațele pline de plase.
Era de foarte mult timp de când nu ieșeam cu ea, în cartierul în care crescusem, unde îmi trăiesem copilăria si bună parte din adolescența mea și trebuie sà spun că-mi lipsise. Pentru un moment am crezut că Jake, mama mea Jessicași tot restul erau doar un coșmar de fare mă eliberasem în sfârșit , dar din păcate nu era așa. Știam că ari fi trebuit să mă întorc la ei, i-aș fi înfruntat din nou dacă ar fi fost cazul, , dar înainte m-aș fi bucurat de mini-vacanța mea.
-Pentru cât timp o să rămâi aici?- a întrebat Zoe distrăgandu-mă din gândurile mele.
Eram întinse pe canapea și ne odihneam. Mă dureau picioarele de cât mersesem pe jos, dar meritase.
-Plec mâine- i-am răspuns privind ecranul stins al televuzorului.
-Ce? Așa devreme?- aproape a urlat Zoe.
-Mda, dar mă voi mai veni să te văd- am spus zâmbindu-i.

Ea a încuvințat neatentă iar eu mi-am îndreptat din nou privirea spre televizor.
M-am uitat la ceas observând că era șapte si jumătate seara.
-Cina este gata, domnișoare- a anunțat aceeași menajeră.
-Bine- a spus Zoe ridicandu-se urmată de mine.
Am intrat în bucătărie și am luat cina în timp ce vorbeam.
După cină ne-am dus în camera lui Zoe și am început să vorbim, până când n-au sunat la ușă.
-Ai invitat pe cineva?- am întrebat-o pe Zoe privind-o.
-Nu- a răspuns ea.
Am ieșit din cameră și am coborât scările, găsindu-l pe Rusty în fața noastră.
-Rusty?- am spus.
-Bună Isabella, bună Zoe- a salutat el îmbrățișandu-ne.
-Ce faci aici?- am întrebat răspunzând la îmbrățișare.
-Prietenii tăi ai venit să mă întrebe dacă știam unde ești, fiindcă plecasei de acasă și nu voiai să te hotărăști să te întorci. Suspectam că ești aici la Zoe, dar am preferat să nu spun nimic și să controlez personal- mi-a explicat.
-Haide... Vin-o- a spus Zoe începând să urce scările, iar noi am urmat-o.
Ne-am întors în camera ei și ne-am așezat pe pat.
-Deci? Îmi explici de ce ai plecat?- a întrebat Rusty privindu-mă curios.
-S-au întâmplat anumite lucruri și aveam nevoie de o pauză- am răspuns simplu.
-Și când o să te întorci?- a întrebat el.
-Mâine- am răspuns.
-Bine. E cel mai bin lucru. Erai îngrijorați, chiar și eu, dar acum că te-am văzut și știu că ești bine sunt mult mai liniștit- a spus el.
Am rămas să vorbim și ne-am hotărât să dăm o tură prin cartier.
La urmă am luat o înghețată oprindu-ne într-un parc. Mi-am amintit de vremurile vechi și aproape mi-a venit să plâng. Ce viață frumoasă era aia!
-Isabella, trebuie să ne întoarcem. E târziu- mi-a spus Zoe distrăgandu-mă din gândurile mele.
-Ok- am răspuns ridicându-mă de pe bancă. Drumul până la vilă l-am făcut împreună cu Rusty, apoi l-am salutat amintindu-i să nu spună nimănui că eram acolo.
Am întrat înapoi cu Zoe, mi-am pus niște pijamale, i-am spus noapte bună prietenei mele și m-am băgat sub pături.
După puține minute somnul a pus stăpânire pe mine, eliberandu-mă de gânduri.

***

Dimineața următoare m-am ridicat și m-am uitat la ceas. Zece și jumătate. M-am ridicat mergând direct în baie. Peste puțin timp m-aș fi întors acasă și eram între agitată, pentru că nu știam ce să mă aștept la întoarcerea mea, și tristă, pentru că trebuia să abandonez din nou acest loc minunat.
Am oftat dezbrăcându-mă și am intrat sub jetul de apă caldă.. După ce m-am spălat, am ieșit și m-am îmbrăcat cu niște blugi scurți și un maieu alb de dantelă care lăsa buricul gol.
M-am încălțat cu o pereche de Vans negre, m-am pieptenat și m-am machiat și mi-am strâns lucrurile intr-un geamantan pe care mi-l împrumutase Zoe.
Când am fost gata am controlat să am tot, am luat geamantanul și geanta pe care o lăsasem pe jos și am ieșit din cameră. Am coborât scările și am intrat în bucătărie lăsându-mi lucrurile pe jos și m-am așezat la masă salutând-o pe Zoe.
Am luat micul dejun tot vorbind, iar când am terminat m-am ridicat. -Eu acum ar trebui să plec- am șoptit încet, ca și cum ar fi un secret pe care nu treebuia să-l știe nimeni.
-Te conduc afară, atunci- a spus Zoe ridicându-se și ea de la masă și urmându-mă după ce m-a ajutat cu gențile.
Mi-am aranjat lucrurile pe motor și am salutat-o pe Zoe cu o îmbrățișare.
-Îmi vei lipsi- a spus ea cu ochii umezi.
-Și tu- am răspuns zâmbindu-i trist.
M-am urcat pe motor punându-mi casca, am învartit cheia în contact și am pornit.
Înainte să plec am trecut la vechea mea vilă să-mi iau geamantanul pe care îl lăsasem acolo ca mai apoi să mă îndrept spre casă.
Când am ajuns, am parcat și am coborât. Am luat gențile, am oftat și m-am îndreptat spre ușă.
Am intrat închizând ușa la spatele meu și cum m-am întors două brațe pline de mușchi m-au învăluit.
-Să n-o mai faci niciodată- a spus Dagid strângându-mă.
-Sunt bine- am șoptit lăsând gențile e jos și răspunzând la îmbrățișare. Îmi lipsise foarte mult, așa cum îmi lipsiseră toți prietenii mei.
După puțin m-am desprins și i-am îmbrățișat pe Rachelle, Christian, Peter și Johnatan.
-Unde ai fost?- a întrebat David ajutându-mă să adun gențile.

-La Zoe- am răspuns urcând scările. Nu-i văzusem încă pe Jake, pe mama, Jessica și George.
Am intrat în camera mea urmată de prietenii mei și am lăsat geamantanele pe jos așezându-mă pe pat.
-Cum ești? Ne-ai făcut să ne îngrijorăm o grămadă, proasto- a spus Rachelle privindu-mă serioasă.
-Uneori persoanele au nevoie de puțin spațiu pentru a-și pune ordine în gânduri- am răspuns.
-Iar acum cum ești?- a întrebat Christian.
-Mai bine... Nu mă distram așa de mult timp. A meritat- am răspuns zâmbind ușor.
-Bine... Peste puțin se vor întoarce și Jake, Jessica, Vera și George. Ce ziceți dacă mergem să-i așteptăm jos?- a spus David schimbând subiectul.
-Ok- am spus ridicându-mă și ieșind din cameră urmată de toți.
Am coborât scările întrând în sufragerie și m-am așezat pe canapea. I-am trimis un mesaj lui Zoe spunandu-i că eram bine și că ajunsesem acasă.
Nu a întârziat să-m răspundă că era bucuroasă că eram bine.
Am blocat telefonul și l-am pus în buzunar.
După puține minute de liniște totală am auzit ușa deschizându-se și niște pași venind spre încăpere. L-am privit pe David care mi-a zâmbit sincer pentru a-mi da curaj. Am încuvințat forțând un zâmbet care nu eram sigură că ieșise în cel mai bun fel.
Când l-am văzut pe Jake cu un braț în jurul umerilor lui Jessica intrând în sufragerie, privirea mea s-a întunecat.

'Capitolul surpriză' de duminica trecută!
Vă pupăm😘