Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 11

-Domnișoară Brown nu se mai salută?- a întrebat profesoara cu o grimașă pe față.
-Eu nu salut doar pentru că așa vreți voi- am răspuns zâmbind fals.
-Ei bine ar trebui dacă nu vreți să repetați anul, nu vi se pare?- a răspuns.

-Iar dumneavoastră nu vi se pare ca vorbiți prea mult?- am mârâit uitându-mă urât la ea.
Profesoara a tăcut neștiind ce să facă și s-a întors la catedră.
-La loc- i-a ordinat lui Rachelle în timp ce Jake și David au ajuns la ea punându-se în fața catedrei.
Prietena mea s-a așezst lângă mine privindu-mă amuzată.
-Domnișoară Brown vreți să ajungeți la director?- a întrebat.
Dar cu cine credea că vorbește.
-Ascultați puțin. Nu știu cine credeți că eu sunt dar vă sugerez să tăceți naibii din gură pentru că deja mă enervați- am spus dând cu pumnul în bancă și făcând-o să tresară.
-Faceți liniște vă rog- a mormâit încet. Am bufnit ca mai apoi să mă întorc cu spatele pe spătarul scaunului.
-Deci copii. Acești doi băieți sunt de la a 12-a B și sunt aici ca să vă ajute așa că pentru orice cereți-le lor- a explicat profesoara inducându-i pe Jake și David și pe mine aproape nu m-a bufnit râsul.
-Aveți ceva de spus domnișoară Brown?- a întrebat profesoara.
-Nu doamna, puteți continua- am răspuns uitându-mă la ea cu o privire asasină.
-Deci băieți- a continuat ea adresându-se lui David și Jake după ce m-a privit pieziș -acum vă voi pune cu doi dintre elevii cei mai incontrolabili din clasă. Domnișorule David puteți să vă puneți lângă domnișoara Rachelle iar dumneavoastră, domnișorule Jake, puteți să vă puneți lângă domnișoara Brown- a explicat. Ei au încuvințat luând două scaune și punându-se în fața noastră.
-Deci... Elevi incontrolabili ha?- a întrebat David privindu-ne amuzat împreună cu Jake.
-Nu ești deloc amuzant David pentru că nu e ca și cum tu ai fi mai bun- am răspuns. El a tăcut și eu am zâmbit satisfăcută în timp ce Rachelle chicotea.
Profesoara a început să explice așa că eu am scos telefonul și am deschis un mesaj pe care mi-l trimisese Zoe.

De la Zoe:
Hei Isabella cum ești?

Lui Zoe:
Bine tu?

De la Zoe:
Foarte bine. Peste o săptămână tata și mama mă duc la Los Angeles la vărul meu. Tata a spus că dacă domnul Brown ar fi în viață ați fi putut veni și voi dar fiindcă a murit ne bucurăm de vacanță în familie

Lui Zoe:
Oh draguța mulțumește-i tatălui tău din partea mea și referitor la tine Zoe nu mai face pe încrezuta pentru că nu erai tu cea mai bogată din cartier ci eram și sunt și acum eu pentru că îți amintesc că vila, afacerile și toți banii tatălui meu sunt ai mei acum și mă voi întoarce. Și oricum haide să recunoaștem că între noi două toți mă preferau pe mine și adu-ți aminte că afacerile tatălui tău depind complet de cele ale tatălui meu și îmi este de-ajuns foarte puțin ca să vă bag în faliment așa că închideți moara aia stricată.

De la Zoe:
Știu. Scuze dacă te-am enervat.

Lui Zoe:
Data viitoare controlează-te Zoe pentru că nu te-am obligat niciodată să-mi fi prietenă pentru că prieteni găsesc milioane.

De la Zoe:
O voi face și ne vedem mâine dacă mai pot să vin.

Lui Zoe:
Pe mâine.

Am spus telefonul înapoi în buzunar și am ridicat privirea întâlnind ochii profesoarei care voiau să mă omoare.
-Este ceva în neregulă profa?- am întrebat.
-În afara faptului că trimiteați mesaje sub nasul meu în loc să ascultați lecția mea ce altceva ar putea fi în neregulă?- a urlat. M-am prefăcut că mă uit în jur ca mai apoi să întorc privirea inapoipe cea care ar trebui să fie o profesoară dar care părea o handicapată ceea ce cu siguranță e.
-Nimic profesoară. Totul este perfect normal cum puteți observa. Sunteți dumneavoastră care sunteți atât de idioată încât să nu vă dați seama că nimănui nu-i pasă absolut nimic despre lecția dumneavoastră de câcat- am răspuns pe același ton.
-Domnișoară Brown ieșiți în momentul acesta din clasa mea- a urlat.
-Mai bine decât să-mi pierd prețiosul meu timp cu una din inutilele dumneavostră ore de lecție- am replicat luând ghiozdanul pe care nu m-am deranjat nici măcar să-l deschid și ieșind trântind ușa.