CAPITOLUL 101

2K 149 9
                                    

Dimineața următoare m-am trezit bine dispusă și am mers direct în baie, după ce i-am dat bună ziua lui Thomas care mă privea amuzat.
M-am dezbrăcat și am intrat sub jetul de apă caldă, relaxându-mi mușchii și cântând.
După ce m-am spălat cum trebuie am ieșit din duș stergându-mă și m-am îmbrăcat cu niște blugi rupți și un hanorac care lăsa o parte din piele goală. M-am spălat repede pe dinți, mi-am uscat părul și l-am încrețit la vârfuri, strângându-l într-o coadă înaltă. M-am machiat ca de obicei și după ce am pus în ordine baia am ieșit din cameră. M-am încălțat cu o pereche de Superstar albe și am refăcut patul în timp ce vorbeam cu Thomas.
-De mâine începe noul nostru lucru de tutore, iar azi nu vom merge la lucru pentru că avem antrenamentele de fotbal- m-a anunțat Thomas, iar eu am încuvințat răbufnind în timp ce luam ghiozdanul și ieșeam din cameră urmându-l.
-Cum merg lucrurile între tine și Arian?- a întrebat prietenul meu în timp ce ne îndreptam spre sala de mese pentru a lua micul dejun.
-Suntem împreună doar de două zile, dar până acum merg bine- am răspuns zâmbind fericită.
-Eu o spusesem că și el era îndrăgostit de tine- a exclamat Thomas cu un rânjet triumfător, iar eu am chicotit încuvințând.
Am intrat în sala de mese și ne-am îndreptat spre locurile noastre. Thomas s-a așezat lângă Denise în timp ce eu m-am așezat lângă Arian.
-Bună dimineața, iubire- m-a salutat, iar eu am făcut făcând ca buzele noastre să se întâlnească.
-Stați așa... Voi doi sunteți împreună?- a întrebat Caleb, iar eu am încuvințat sprijinindu-mi capul pe umărul lui Arian în timp ce el îmi înfășura un șold cu brațul, mângâindu-mi pielea descoperită și provocând fiori în tot corpul meu.
-Și de când?- a strigat cineva în spatele nostru, iar eu m-am întors încet împreună cu Arian, întâlnind privirea lui Jennifer, plină de nervi.
-De sâmbătă seară- am răspuns precizând cu un rânjet triumfător pe chip, iar la acele cuvinte ea s-a apropiat cu pași mari îndicându-mă cu degetul.
-O să mi-o plătești, Mi-ai furat tot ceea ce aveam mai de preț și o să regreți că m-ai cunoscut- a mârâit ea amenințătoare.
-Bine, dar acum dacă nu-ți pare rău, aș vrea să-mi pot termina micul dejun în pace în compania iubitului meu și a prietenilor mei în timp ce tu o să explodezi de nervi cu cele patru găinușe ale tale care te urmează peste tot- am replicat, iar la acele cuvinte un mârâit de nervi a ieșit de pe buzele sale, dar s-a limitat să se întoarcă la locul său.
-Folositor ca un stâlp în cur- am comentat întorcându-mă să-mi ciugulesc micul dejun.
-Și cât de folositor poate fi un stâlp în cur?-a întrebat Caleb încruntându-se, confuz, iar eu am chicotit pentru întrebarea sa prostească.
-Deloc- am răspuns râzând.
Ne-am întors la micul dejun și când am terminat m-am ridicat urmată de Arian.
-Te conduc în clasă- a anunțat el luându-mi ghiozdanul din mâini, dar eu l-am luat înapoi punându-l pe umerii mei, îndreptându-mă în afara cantinei, urmată de el lângă mine.
-De ce nu m-ai lăsat să-ți iau ghiozdanul? Am făcut ceva greșit?- a întrebat el încruntându-se confuz.
-Arian, tu nu ai făcut nimic greșit, dar vreau ca tu să înțelegi că eu nu sunt ca Jennifer. Poate sunt puțin cam răsfățată și referitor la acest fapt fac încet încet progrese, dar nu m-aș simți bine în a ști că te folosesc pentru că tu ești iubitul meu. Eu te iubesc mult și nu vreau ca vre-un moft stupid de-al meu să te facă să te îndepărtezi de mine, pentru că ar fi ca și cum lumea mi-ar cădea în cap.- am spus oprindu-mă în mijlocul holului și punându-mă în fața sa.
-Te iubesc- a răspuns Arian făcând ca buzele noastre să se întâlnească într-un sărut dulce.
Ne-am desprins și ne-am îndreptat spre clasa de engleză vorbind.
Când am fost în fața ușii ne-am oprit, iar eu m-am întors spre Arian apropiindu-mă și lăsându-i un sărut dulce pe buze la care el nu a ezitat să răspundă, intensificându-l. Mi-am pus mâinile pe pieptul său, iar el mi-a strâns în mod delicat șoldurile, ca și cum i-ar fi teamă că aș putea să mă sparg în fața ochilor săi, dispărând.
-Dupaia te duc afară la cină- a spus el desprinzându-se și atingându-mi buzele cu ale sale, atât de calde și moi. Eu am zâmbit încuvințând și i-am lăsat un alt sărut delicat ca apoi să intru în clasă, unde profesoara McQueen mi-a zâmbit.
-Îl iubești, nu-i așa?- a întrebat la un moment dat în timp ce eu mă așezam.
-Da, mult- am răspuns zâmbind.
-E rar să vorbești de iubire adevărată la vârsta ta, dar în cazul tău se poate spune că e așa- a recunoscut, iar eu m-am încruntat.
-Din ce vă dați seama de asta?- am întrebat privind-o.
-Din felul în care îl privești... Îl privești ca și cum ar fi lucrul cel mai de preț din viața ta, îl atingi ca și cum dintr-un moment în altul s-ar putea sparge sau ar putea dispărea sub ochii tăi, îi zâmbești cum o persoană îndrăgostită reușește să zâmbească... Tu îl iubești și trebuie să recunosc că sunteți foarte diveriți, dar aveți nevoie unul de cealaltă așa cum o ființă umană are nevoie de oxigen. Și trebuie să spun că sunteți un cuplu minunat- a răspuns profesoara McQueen.
-Eu... Mulțumesc- am spus la urmă zâmbind dulce înainte ca clasa să înceapă să se umple.

***

-Deci, fă-mă să înțeleg... Mica mea rebelă în prima zi la generală l-a bătut pe bătăușul dintr-a opta pentru că îi furase gustarea?- a întrebat Arian râzând, iar eu drept răspuns am zâmbit triumfătoare încuvințând.
-Apoi, când directoarea l-a sunat pe tatăl meu explicându-i situația, el a început să râdă. Trebuia să vezi fața directoarei... A început să spună tatălui meu că aceea nu era educația care trebuia să-mi fie transmisă, iar tatăl meu drept răspuns a dat-o dracului și m-a făcut să schimb școala- am râs la acea amintire urmată de Arian, dar imediat m-am blocat zâmbind trist la acele dulce amintiri în timp ce continuam să mănânc cu privirea ațintită în farfuria de cartofi prăjiți.
-Iubire- m-a chemat Arian apropiindu-se de mine și punându-mi în mod delicat degetele sub bărbie, ridicându-mi capul.
-Scuze, doar că mi-e dor de el- am spus zâmbind slab.
-Știu, iubire, dar el nu ar vrea să te vadă așa, ok? El te iubește și chiar dacă nu mai e, rămâne mereu în inima ta minunată, așa că fă-mi un zâmbet, ok?- a spus Arian apropiindu-se și lăsându-mi un mic sărut pe buze.
-Știu, doar că peste puțin va fi ziua sa, iar eu aș fi vrut ca el să fie aici cu mine s-o sărbătorească și mi-aș fi dorit mult ca tu să-l fi cunoscut. Cu siguranță v-ați fi înțeles... Tata a adorat mereu băieții care nu se lasă călcați în picioare de mine, iar tu ești cu siguranță unul din puținii care nu o fac. Era un om foarte romantic, chiar dacă avea aerul unei persoane rigide, dar de fapt când învățai să-l cunoști înțelegeai că era bun. În fiecare an de ziua sa ne trezeam și ieșeam să luam micul dejun afară, apoi mergeam să facem o plimbare. La prânz mergeam la Mc Donald... Ciudat de spus pentru un on bogat ca el, dar ura restaurantele de lux. Îi provocau greață- am spus chicotind la amintirea feței sale când îi spuneam numele unui resturant renumit.
-Apoi, după-masa o petreceam plimbându-ne prin Miami... Era unul dintre acei bărbați cărora le plăcea mult să facă cumpărături, chiar și la vârsta sa. Era aproape mai energic decât mine. Avea mereu chef de joacă și zâmbetul pictat pe chip. Apoi mergeam la mare și luam cina cu noi. Noaptea o petreceam pe plajă sub stele, iar dimineața următoare după răsărit plecam. Zi lui de naștere era o zi specială atât pentru el, cât pentru mine pentru că era unul din acele momente în care nu existau mama, Jake, Zoe... Nu exista durere, iar eu eram fericită pentru că reușeam mereu să nu-l fac să se mai gândească. El era tatăl meu și... Și a murit, iar eu nu reușesc să merg mai departe fără el pentru că el era totul meu. Acum te am pe tine și te rog... Nu pleca- am spus șoptind în timp ce o lacrimă singuratică îmi șiruia pe chip.
-Iubire, eu nu voi pleca niciodată. Îți promit- a spus Arian ștergându-mi lacrima și strângându-mă la pieptul său. El devenise totul meu și de data asta nu l-aș fi lăsat să scape. Niciodată.

Rebel || Romanian TranslationWhere stories live. Discover now