Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 104

Londra este minunată de aici- am spus sprijinindu-mi capul pe pieptul lui Arian și observând superbul oraș din London Eye.
-Știu, dar tu ești mai frumoasă- a șoptit el la urechea mea, iar eu am zâmbit aplecându-mi ușor capul stânjenită, dar l-am ridicat la loc imediat după pentru a-i lăsa un sărut dulce pe buze.
Când am fost din nou pe pământ am intrat din nou în mașină, iar Arian a învârtit cheia în contact, pornind.
-Unde mergem?- am întrebat îndreptându-mi privirea asupra figurei iubitului meu ocupat să privească strada.
-La McDonald- a spus el, iar eu am încuvințat mutându-mi privirea spre peisajul afară de pe geam care se scurgea repede sub ochii mei.
Am oftat în timp ce priveam cerul plin de nori din care cădea câte-un strop de ploaie și pentru prima dată de când venisem la Londra îmi plăcea. Reflecta complet starea mea sufletească.
-La ce te gândești?- a întrebat Arian punându-mi o mână pe coapsă și mângâindu-mi-o dulce.
-La nimic- am răspuns oftând, iar Arian a încuvințat răbufnind frustrat în timp ce își trecea o mână prin păr.
Mi-am mutat privirea în timp ce lacrimile amenințau să iasă și, degeaba, am încercat să le stăpânesc pentru că la sfârșit o lacrimă mi-a străbătut chipul. Am șters-o repede ducându-mi privirea afară de pe geam și am închis ochii încercând să mă calmez.
-Isabella, am ajuns- a spus Arian, iar eu am încuvințat deschizând ochii în timp ce ieșeam din mașina.
Am închis ușa în spatele meu și împreună cu Arian m-am îndreptat spre intrarea la Mc.
Am mers să ne așezăm la o masă fără ca niciunul din cei doi să vorbească și după câteva minute s-a prezentat o femeie zâmbăreață care ne-a luat comenzile.
Am început să tresez cu degetul forme imaginare pe masă, în timp ce mintea mea călătorea în amintiri și un zâmbet melancolic s-a pictat pe chipul meu.
Oricât aș fi încercat nu era ușor să depășesc durerea pe care moartea tatălui meu mi-o provocase, iar acum îl îndepărtam și pe Arian din cauza problemelor mele, iar eu nu voiam ca el să plece.
Am ridicat capul privindu-l atentă pe Arian care era ocupat să se privească în jur. Mușchii săi erau încordați și maxilarul încleștat dădeau de înțeles că nu era liniștit, iar ochii săi minunați nu mai aveau culoarea aceea strălucitoare pe care o iubeam atât de mult, dar erau mai închiși.
Încet încet m-am mișcat, poziționându-mi scaunul lângă acela al lui Arian ca apoi să mă întind și să-mi înfășor brațele în jurul umerilor săi, lăsându-i un sărut dulce pe pielea gâtului.
-Scuze- am șoptit în timp ce o lacrimă se prelingea pe obrazul meu udându-i hanoracul, iar eu suspin îmi scăpa printre buze.
L-am auzit oftând în timp ce își punea mâinile pe șoldurile mele și mă ridica, făcându-mă să mă așez pe picioarele sale, iar eu îmi sprijineam capul pe pieptul său închizând ochii.
-Iubire, stai liniștită. Te înțeleg- a spus el ca apoi să-mi lase un sărut pe buze.
-Mi-e teamă ca tu să te saturi de mine și să pleci- am șoptit în timp ce mă înfioram doar la acest gând.
-N-o să mă satur niciodată de tine și nu voi pleca. Ți-am spus-o deja... Sunt prea egoist ca s-o fac- a spus el, iar eu l-am strâns mai tare la pieptul meu desprinzându-mă și privindu-l în ochi, cu chipul la puțini centimetri de al său.
-Te iubesc- am șoptit atingându-i ușor buzele, iar la acel contact fiorii m-au invadat.
-Și eu- a răspuns el făcând ca buzele noastre să se întâlnească și am zâmbit, pentru că el era singura persoană care chiar și într-o zi ca asta era în stare să-mi fure un zâmbet și era unul din multele motive pentru care îl iubeam cu adevărat și pentru care nu i-aș fi dat drumul niciodată.

***

-Acum ce facem?- am întrebat zâmbind ușor spre Arian în timp ce ieșeam din McDonald și intram din nou în mașină.
-Acum mergem să facem cumpărături, apoi îți fac o surpriză- a răspuns băiatul de lângă mine în timp ce învârtea cheia în contact și pornea direct spre mall.
-Ok... Te iubesc- am spus întinzându-mă și lăsându-i un sărut pe obraz. El a zâmbit menținând concentrarea asupra străzii.
-Și eu te iubesc mică rebelă- a răspuns el, iar eu zâmbet enorm s-a pictat pe chipul meu la acea poreclă.
Mi-am întins mâna pentru a da drumul la muzică, dar Arian a dat o palmă ușoară peste a mea, iar eu am retras-o aruncându-i o privire urâtă.
-Idiot- am mormăit încrucișându-mi brațele la piept și îndreptându-mi privirea afară de pe geam. Arian a început să râdă, iar eu am răbufnit ridicând ochii la cer și stăpânind un zâmbet.
-Ești chiar o fetiță- a chicotit, iar eu i-am dat o ușoară lovitură pe umăr, dar la urmă nu am rezistat și am început să râd.
Am continuat să ne înțepăm până când am ajuns la mall.
-În ce magazin intrăm?- a întrebat Arian când am fost în interiorul mall-ului.
-H&M ca întotdeauna- am răspuns în mod automatic, iar când mi-am dat seama micul meu zâmbet a dispărut lăsând spațiu unei expresii melancolice.
-Haide... Vin-o- mi-a șoptit iubitul meu la ureche înfășurându-mi umerii cu un braț și târându-mă spre magazin.
Am mers spre zona bărbaților, iar Arian a început să ia orice fel de haină pe care o nimerea sub mână ca apoi să mi le dea mie.
-Credeam că fetele erau cele care fac cumpărături în timp ce băieții țin plasele- am spus amuzată.
-Credeam că tu mergi împotriva regulilor mică rebelă- a replicat Arian, iar eu la acele cuvinte am chicotit.
-Întocmai, crezi bine- am spus în timp ce băiatul mă târa spre cabinele de probă unde Arian s-a catapultat într-unul din ele cu câteva haine între mâini.
M-am lăsat să cad greoaie pe un scaun în timp ce un lung oftat ieșea de pe buzele mele și repede mă eliberam de toate hainele pe care le aveam în mâini lăsându-le pe un scaun de lângă mine.
După diferite minute în care mă priveam în jur, iubitul meu a ieșit din cabina de probă cu o pereche de skinny negri și o cămașă albă care punea în evidență mușchii săi.
-Cum arăt?- a întrebat făcând o piruetă pe el însuși ca apoi să-și îndrepte din nou atenția asupra mea făcându-mi un zâmbet enorm.
-Trebuie să recunosc că îți vin bine, dar nu mă convinge- am răspuns sinceră, iar la acele cuvinte Arian a încuvințat privindu-se o ultimă dată în oglindă ca apoi să ia alte haine și să dispară în cabina de probă.
-Am impresia că va fi o zi lungă- am spus cu voce tare, iar râsul lui Arian mi-a ajuns la urechi, făcându-mă și pe mine să zâmbesc.