Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 29

După ce m-am calmat, mi-am aranjat machiajul în baie ca mai apoi să mă întorc în clasă unde toate privirile erau ațintite asupra mea.
Ciudat, dar profesoara nu mi-a spus nimic, ba chiar mi-a zâmbit și m-a îndemnat să mă așez.
-Acum, copii, vă voi da a doua temă. Apoi veți putea face o pauză de cincisprezece minute și să vă întoarceți în clasă punctuali.
Amintiți-vă că dacă nu vă ajungeți la timp pentru ultimele două teme, voi fi nevoită să vă pun o notă mică- a spus profesoara.
Am bufnit luând altă foaie și copiind tema.

FRAȚI SAU SURORI
AVEȚI UN FRATE SAU SORĂ?
EȘTI SINGUR/Ă LA PĂRINȚI, DAR ȚI-AR PLĂCEA SĂ AI UN FRATE? NU ȚI-AR
PLĂCEA SĂ AI UNUL?
DE CE? POVESTEȘTE.

ISABELLA BROWN

Situația mea familială nu este una din cele mai bune din lume.
Mama mea a vrut să divorțeze când aveam zece ani și fratele meu avea unsprezece.
Ea a hotărât să-l ia și pe fratele meu, iar de atunci nu l-am mai văzut sau auzit pentru șase lungi ani.
Înainte ca toate acestea să se întâmple, eu și fratele meu ne înțelegeam foarte bine, eram de nedespărțit și ne jucam mereu împreună.
Îmi aduc aminte și c, atunci când noaptea îmi era frică să aveam coșmaruri, el venea în camera mea, așa dintr-o dată, se băga în patul meu și dormeam îmbrățișați, sau mă duceam eu să mă bag în patul său. Dar a venit momentul în care mama a hotărât să divorțeze și l-a luat pe Jake cu ea, în timp ce eu rămâneam cu tata. Primele luni a foat foarte greu pentru mine, dar tata m-a ajutat mereu să zâmbesc, chiar și când nu voiam.
După șase ani tata a plecat dintre noi din cauza unui accident stradal, iar eu am fost obligată, fiind minoră, să merg să locuiesc cu mama mea. Asta ar fi insemnat să-l revăd pe fratele meu.
În primele zile n-am vorbit cu niciunul din ei, dacă nu pentru a mă certa cu ei. Simțeam ură și durere pentru ei, dar apoi Jake mi-a explicat și l-am iertat. Acum relația noastră este puternică, dar nu pot să spun că s-a întors ca acela de odinioară pentru că nu este așa și niciodată nu va putea fi.
Multe lucruri s-au schimbat în acești ani, iar eu nu voi putea uita tot ceea prin ce am trecut. Eu îmi iubesc fratele, mi-aș da viața pentru el, aș face orice pentru a-l proteja, aș face orice pentru a-l vedea fericit, nu pot să-l schimb și n-aș fae-o pentru nimic în lume pentru că momentele petrecute alături de el sunt ceva de neuitat în viața mea, fac parte din mine, din persoana mea și dacă mi-l iau pe el din nou atunci mă iau pe mine însămi. Uneori avem acele mici discuții, dar este normal și cu toate astea eu nu voi înceta niciodată să-l iubesc.

Am lăsat pixul pe bancă și am predat și acel eseu ca mai apoi să ies și să merg spre aparatele cu mâncare și să-mi iau un corn care mi-ar fi redat forțele. Eu voi avea acel motor.

***

După ce am stat în pauză și mi-am mâncat cornul am intrat înapoi în clasă cu cinci minute de avans așa am avut timpul de a vorbi puțin cu Rachelle.
-În după-masa asta ești liberă să ieșim?- am întrebat-o.
-Îminpare rău, dar nu pot- a răspuns ea zâmbind fals.
Am încuvințat întorcându-mă și începând să privesc din nou tabla.
După ce doamna a dat permisiunea de a începe celelalte două eseuri am început să scriu și după o oră și jumătate aproximativ le-am terminat.
Le-am predat și am ieșit din clasă după am primit permisiunea de-a o face. Astăzi nu aveam alte ore din cauza unei greve așa că am hotărât să rămân să iau prânzul într-un bar aproape, iar apoi m-aș fi întors la școală pentru predarea eseurilor.
Am ieșit din clasă urmată de Rachelle mergând spre dulăpioare. Am introdus combinația și am băvat cărțile înăuntru. Am închis ușa la loc punând ghiozdanul pe umăr și ieșind din școală. În curte i-am găsit pe David și Christian vorbind.
-Hai la ei- i-am spus lui Rachelle care a încuvințat zâmbind.
Ne-am apropiat de ei și i-am salutat îmbrățișandu-i.
-Cum a fost eseul?- a întrebat David în timp ce eu mă așezam lângă el.
-Eseul? Erau patru, nu unu. Oricum a fost bine, în afara faptului că temele erau de rahat- am răspuns zâmbindu-i.
-Ce teme erau?- a întrebat Christian.
-Prima temă era o scrisoare pe care trebuia să o adresezi tatălui tău, a doua era despre relația dintre frați și surori, a treia era despre muzică iar a patra era despre adolescență- a explicat Rachelle.
-Atunci ai dreptate, chiar erau de rahat- a fost de-acord David, iar eu am încuvințat.
-Unde sunt ceilalți?- a întrebat Rachelle după puțin.
-Au o lucrare- a răspuns Christian.
-Eu mă duc să iau prânzul. Vreți să veniți?- mi-am întrebat prietenii.
-Da, mi-e foame de moarte- a acceptat David sărind sus.
-Vin și eu- a spus Christian.
-Eu prefer să rămân aici, dacă nu vă deranjează- a spus Rachelle.
David i-a adresat o privire pe care n-am reușit să o descifrez, dar m-am făcut că plouă și m-am ridicat.
-Atunci ne vedem după- am salutat-o ca mai apoi dă mă întorc și să ies din curte alături de David și Christian ca mai apoi să mergem într-un bar apropiat.
Am intrat și am mers să ne așezăm la o masă retrasă. După puțin a venit o fată să ne servească. Am comandat repede și, după ce am mâncat, ne-am întors la școală.
-Ce facem acum?- am întrebat.
-Mergem să-i căutăm pe ceilalți- a spus David.
Am încuvințat și am intrat în școală. Ne-am învârtit prin culoare până am ajuns la sala de mese unde i-am găsit vorbind iar ciudat era că Jake avea un braț pe umerii lui Rachelle și cum m-a văzut a albit grăbindu-se să-l ia.
-Salut- mi-am salutat prietenii care păreau nervoși în mod particular. -Hey Isabella- au spus zâmbind fals. Mă săturasem de toate zâmbetele astea false, iar dacă n-aveau chef să zâmbească, să n-o facă.
M-am așezat ignorând și faptul că David trimitea priviri cu subînțeles fratelui meu.
Au trecut câteva minute de tensiune până când Rachelle a rupt tăcerea care se așternuse peste noi.
-Ce faceți după-masa asta?- a întrebat.
-N-am planuri- am răspuns.
-Eu trebuie să mă văd cu un prieten- a spus Jake.
-Eu n-am planuri- a spus David dând din umeri.
-Nici noi- au răspun Peter, Christian și Johnatan.
-Deci, fiindcă se pare că Jake și Rachelle nu pot veni, ce ziceți să mergem pe plajă?- am propus în timp ce Jake ofta, iar Rachelle își apleca capul.
-Ok. Mai bine decât să rămân acasă singur- a spus David, iar ceilalți au fost și ei de-acord.