Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 17

M-am trezit din cauza alarmei și șimțind pe cineva care mă îmbrățișa și îmi transmitea siguranță și căldură.
Am deschis ochii găsindu-l pe Jake încă adormit și eu m-am întrebat cum reușea să nu audă sunetul acelui dispozitiv enervant pe care l-am oprit imediat. Astăzi era chiar una din zilele acelea în care cheful meu de a merge la școală era mai rău decât de obicei.
-Jake- am șoptit scuturându-l ușor pe fratele meu.
-Mmm. Nu vreau să mă duc astăzi. Sunt distrus- a mormăit el.
-Știu. Nici eu nu vreau dar trebuie să mergem. Reușești să te ridici?- am întrebat mângâindu-i brațul în mod dulce.
Jake a deschis ochii bufnind ca mai apoi să zâmbească.
-Da, reușesc să mă ridic. Bună dimineața surioară- a răspuns el pupându-mă pe obraz.
-Neața frățioare. Ai dormit bine?- am întrebat pupându-l la rândul meu.
-Niciodată n-am dormit mai bine, mersi- a răspuns el zâmbind.
-Bun sunt bucuroasă- am zâmbit ridicându-mă din pat și așa a făcut și Jake.
-Eu mă duc să-mi fac un duș. Ne vedem dupaia- a anunțat fratele meu îmbrățișându-mă și ieșind din cameră.
Am mers spre dulap alegând niște haine de îmbrăcat și m-am aruncat în baie sub jetul de apă caldă a dușului.
Când mi-am terminat dușul am ieșit și m-am îmbrăcat cu niște blugi negri mulți și rupți și un maieu alb mulat.
M-am încălțat cu conversele negre, m-am pieptănat și m-am machiat ca de obicei cu eyeliner, mascara și luciu de buze.
M-am privit în oglindă controlând să fiu înregulă, am luat ghiozdanul și am ieșit din cameră după ce mi-am băgat telefonul și căștile în buzunar. Am intrat în bucătărie unde la masă era doar Jake, în timp ce mama dispăruse. Am hotărât să mă prefac că e totul înregulă și m-am așezat lângă fratele meu începând să mănânc.
În această după-amiază ar fi trebuit să merg la sală, îneaparat.
Era de mult timp de când nu mai mergeam și ar fi trebuit să incep din nou s-o fac pentru că seara ar fi trebuit și să vină Zoe și voiam să-mi petrec cât mai mult timp cu ea, chiar dacă acel timp l-am fi folosit să ne mândrim reciproc.
-Surioară să mergem altfel întârziem. Astăzi ne lăsăm conduși în mașină pentru că motorul meu l-am trimis la reparat- a spus Jake trezindu-mă din gândurile mele.
-Ok- am răspun ridicându-mă și urmându-l.
Cum am ieșit din casă era o limuzină neagră lustruită așteptându-ne.
-Și asta de unde apare?- am întrebat întorcând capul spre Jake.
-Nu pune atâtea întrebări și grăbește-te- a răspuns el intrâmd și eu l-am urmat.
-Condu-ne la școală, te rog- i-a cerut Jake șoferului care i-a zâmbit. Eu l-am ignorat complet și m-am limitat spunându-i un simplu <<neața>>.
Pe durata drumului Jake și șoferul au vorbit glumind mult și păreau foarte prieteni, îm timp ce eu am trimis foarte multe mesaje la persoane referitor la petrecerea pe care voiam să o organizez pentru a-i da bun-venit lui Zoe și pe care o hotărâsem în ultimul minut.
-Mama noastră e acasă în seara asta?- l-am întrebat pe Jake întrerupâmd conversația pe care o avea cu domnul șofer care venea plătit pentru a conduce nu pentru a vorbi.
-Isabella taci din gură cinci secunde și lasă-mă să vorbesc cu șoferul- a răspuns el deranjat ca mai apoi să reînceapă să vorbească cu șoferul.
M-am uitat urât la el și m-am simțit rănită.
După tot ceea ce făcusem ieri pentru Jake, nu mi se părea corect să fiu tratată așa. Măcar un răspuns decent putea să mi-l dea.
Cum am ajuns am coborât repede din mașină și am intrat în curtea școlii fără ca măcar să mă uit dacă Jake era în spate.
Nu mă interesa absolut nimic. Eu am fost pentru el și am făcut lucruri pe care niciodată nu mi-aș fi imaginat că voi face. De exemplu să dezinfectez rănile să să-l dau cu crema aia... Eu n-aș fi făcut-o pentru nimeni, dar pentru el am făcut-o. Și ce primesc la schimb? Să fiu tratată ca dracu.
Am spus-o eu că mai devreme sau mai târziu persoanele pleacă. Te folosesc doar când le trebuiești lor și, ca întotdeauna, aveam dreptate.

***

M-am alăturat prietenilor mei și i-am salutat îmbrățișându-i și am început să vorbim.
-Fratele tău unde e?- a întrebat la un moment dat Rachelle.
M-am întors spre poarta liceului unde, încà parcată în față, era limuzina neagră.
-Oh uite-l. Îmi pare rău dar eu chiar trebuie să fug. Ne vedem dupaia și sunteți invitați la petrecerea din seara asta la mine acasă- i-am salutat tot cu o îmbrățișare văzându-l pe fratele meu venind în direcția noastră.
Am intrat în școală mergând spre dulăpiorul meu și l-am deschis băgând combinația. La prima ora aveam engleză. Am luat repede cărțile băgându-le îmnghiozdan și l-am închis la loc ca mai apoi să mă îndrept spre clasă.
Când am găsit-o am bătut la ușă.
-Oh domnișoară Brown bună ziua- am răspuns distrasă la salut mergând să mă așez lângă Rachelle.
-Bună- m-au salutat Rachelle și David care stătea lângă prietena mea.
-Salut copii- am răspuns căutându-l cu privirea pe Jake care stătea lângă o parașută.
-Ce s-a întâmplat între tine și fratele tău- a întrebat David.
-Nimic- am răspuns simplu scoțând telefonul din buzunar și observând un mesaj de la Zoe.

De la Zoe:

Hey Isabella, nu vă ora să te văd.

Lui Zoe:

Mie îmi spui? Când vii?

De la Zoe:

Spre șase seara și ia ghici?

Lui Zoe:

Să te văd

De la Zoe:

L-am convins pe tati să rămân o săptămână!!

Lui Zoe:

Serios? Ce fain!!

De la Zoe:

Da. Acum trebuie să plec.

Lui Zoe:

Ok pa❤❤

Am pus telefonul la loc în buzunar.
-Domnișoară Brown, vreți să ne onorați cu prezența dumneavoastră- a spus profesoara.
-Ce vreți profa? Faceți repede- am răspuns simplu.
-Eu și colegii tăi vorbeam despre frică și fiecare a spus de ce-i este frică. Dumneavoastră domnișoară Brown de ce vă este frică?- a întrebat profesoara încrucișând brațele și stând dreaptă.
-De ce îmi e frică? Mie mi-e frică de frică- am răspuns ridicându-mă, luâmd ghiozdanul și ieșind.
-Domnișoară Brown întoarceți-vă aici- s-a trezit doamna urmărindu-mă.
-Nu. Am ceva mai bun de făcut îmi pare rău pentru dumneasvoastră- am răspuns accelerând pasul.
-Atunci mergeți imediat la director- a replicat ea.
-Ok- am răspuns schimbând direcția și îndreptându-mă spre biroul directorului.
-Domnișoară Brown nu faceți pe copila și veniți în clasă- continua să zică profesoara de engleză care mă urmărea.
-Nu ma mai futeți la cap. Astăzi chiar nu e zi ok? Deci dispăreți imediat că eu sunt fericită să rămân aici- am replicat.
Ușa biroului directorului s-a deschis prin care a ieșit o fată iar eu am intrat.
-Ne revedem domnișoară. Mă gândeam că v-ați pus în sfârșit capul pe umeri- a comentat directorul.
-Foarte amuzant, dar nu vă bazați pe asta-am replicat luând loc.
-Auziți domnișoară știu că nu aveți o viață ușoară. Știu că tatăl dumneavoastră a murit...- a început.
-Auziți, dumneavoastră nu l-ați cunoscut niciodată pe tatăl meu. Nu știați ce om era, nu știați nimic despre noi deci nu vă permiteți să spuneți lucruri de genul ăsta fără să-l fi cunoscut vreodată. Și știți ceva? Greșiți. El era mândru de mine și eu eram mândră de el și ști că dacă ar fi în viață ar fi fost și acum pentru că n-aș fi cu siguranță în rahatul ăsta de școală să vorbesc cu dumneavoastră. Așa că faceți ceea ce aveți de făcut, spuneți ceea ce aveți de spus dar nu vă permiteți să-l băgați pe tatăl meu la mijloc, care cu siguranță a fost un om mao bun decât dumneavoastră- am mârâit dând cu pumnul în birou.
-Am înțeles domnișoară dar calmați-vă- a chicotit nervos directorul. La urmă pedeapsa mea a fost cea de a face dublul temelor, adică zero pentru că nu le-aș fi făcut niciodată.