Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 128

-Denise, respiră adânc și calmează-te- am spus, punându-mi mâinile pe umerii prietenei mele și privind-o în ochi, ignorând-o pe Alexandra care privea scena fără să scoată vre-un cuvânt.
Ea a făcut cum îi ordinasem și imediat a părut mai relaxată.
-Ce se întâmplă?- am întrebat apoi, iar ea a răbufnit, aruncându-se pe pat.
-Thomas m-a invitat la cină. A spus că trebuie să mă îmbrac elegant, dar n-am cu ce să mă îmbrac- a spus, întorcându-se să se agite, iar eu am oftat, încuviințând, în timp ce îmi strângeam părul într-un coc dezordonat.
-Stai liniștită... Îți împrumut o rochie- am asigurat-o, iar ea a sărit în picioare, aruncându-se pe mine și îmbrățișându-mă.
Am pierdut echilibrul, căzând pe jos, și m-am văitat de durere.
-Oh, Doamne... Îmi pare rău. Te-am lovit? Ce întrebări pun? E evident că te-am lovit, doar că m-am lăsat dusă de fericire și nu m-am gândit că...- a început să trăncănească prietena mea, ridicându-se de jos și începând să gesticuleze.
-Denise, e totul în ordine- am chicotit, ridicându-mă de jos și zâmbindu-i înțelegătoare.
-Ești sigura?- a întrebat, vizibil nervoasă.
-Ești prea agitată. Ar trebui să te calmezi. O să vezi că va merge totul bine cu Thomas- am răspuns, iar ea a început să-și tortureze buza, încuviințând ușor.
-Acum mă duc să iau o rochie pe care să ți-o împrumut. Între timp, tu încearcă să te relaxezi... Dacă e, încearcă cu un duș. De obicei merge- am spus după puțin, iar Denise a încuviințat, fugind în baie.
Am chicotit din pricina comportamentului său, și m-am întors, întâlnind chipul Alexandrei cu o expresie de nedescifrat.
I-am adresat o căutătură, la care ea a răspuns, și am ieșit din cameră, îndreptându-mă spre a mea.
Când am ajuns în fața ușii camerei mele, am intrat înăuntru, găsindu-l pe Thomas care-și trecea mâinile pe față, frustrat și nervos.
Pe amândouă paturile și pe jos se afla un morman de haine, iar prietenul meu le proba pe toate.
-Ai nevoie de ajutor?- am întrebat, închizând ușa în urma mea și apropiindu-mă de Thomas, care încerca să-și lege nodul la cravată.
-Nu- a răspuns rece, dar fără să se întoarcă, iar zâmbetul meu a dispărut, dar am încuviințat imediat.
-Ok- am murmurat încet și m-am îndreptat spre dulapul meu, deschizându-l și cotrobăind printre diferitele rochii elegante pe care le aveam.
Nu-l învinovățeam de nimic pe Thomas: știam că era agitat din pricina cinei cu Denise.
Am examinat o rochie roșie, scurtă și mulată, dar nu mi s-a părut potrivită pentru ocazie, așa că am trecut mai departe, luând o rochie în stil sirenă, roz, lungă, dar nu i se potrivea lui Denise.
Am răbufnit, trecând rapid de la o rochie la alta, până când am găsit una lungă, neagră. Partea de sus era mulată, cu câteva decorațiuni simple și cu un decolteu în formă de inimă. Restul rochii era format dintr-un material lejer, semi trasparent, care se revărsa moale până la gleznă și o crăpătură laterală o făcea senzuală, împreună cu decolteul de pe spate.
Am arajat-o cu atenție, ascunzând-o de Thomas și luând o pereche de tocuri negre, înalte.
Am băgat totul într-un geamantan, ca apoi să mi-l pun pe umăr. Am închis dulapul, aruncând o ultimă privirea spre Thomas care încerca altă cravată, încercând din nou s-o lege.
Am ieșit în liniște din cameră, întorcându-mă în cea a lui Denise, unde ea își încrețea părul, învelită doar într-un prosop.
-Iată-mă... Am băgat rochia în geamantanul ăsta ca s-o ascund de Thomas. Dacă vrei am pus și o pereche de tocuri: m-am gândit că ți-ar fi de folos- am spus zâmbind, în timp ce lăsam geamantanul pe patul prietenei mele, ignorând-o din nou pe Alexandra care-și pilea unghiile.
-Mersi. Mâine ți le aduc înapoi- a spus ea, continuând să-și facă bucle.
-Nu, le poți păstra. Sunt sigură că într-o zi, când o să te uiți din nou la ele, o să-ți amintești de seara asta. Pentru tine ar însemna ceva, pentru mine nu. Sunt sigură că ar sta mai bine în mâinile tale, decât la gunoi- am chicotit eu, iar ea s-a întors spre mine cu ochii umezi, lăsând ondulatorul pe birou.
-Mulțumesc frumos. Sunt atât de norocoasă să te am ca prietenă- a spus ea, îmbrățișându-mă, iar eu am zâmbit, îmbrățișând-o la rândul meu.
-Și eu sunt- am răspuns, desprinzându-mă, iar ea s-a așezat la loc pe scaunul de pe care se ridicase și mi-a zâmbit o ultimă dată, întorcându-se să-și bucleze părul negru.
-Trebuie să mă duc să fac ceva. Mă întorc în cinci minute- am anunțat, deschizând ușa pentru a ieși din nou, dar m-am blocat în pragul ușii, întorcându-mă s-o privesc pe Denise.
-Și să nu îndrăznești să te machiezi fără mine. Aia trebuie s-o fac eu- am amenințat-o, iar ea a râs, încuviințând, așa că am ieșit, întorcându-mă în camera mea, unde Thomas începuse să dea cu piciorul hainelor de pe jos.
-Oprește-te. Thomas, calmează-te- am alergat spre el, după ce am închis ușa în urma mea, și m-am poziționat în fața lui, punându-i o mână pe piept, pentru a-l opri.
-Dând cu piciorul în haine n-o să rezolvi nimic- am comentat rece, iar eu a inspirat adânc, încuviințând. S-a așezat pe pat, trecându-și o mână prin păr.
-Sunt prea agitat... Și dacă n-o să-i plac lui Denise? Și dacă n-o să-i placă cina? Sau dacă s-ar hotărî să-mi tragă țeapă la jumătatea cinei cu scuza că se duce la baie, ca apoi să iasă pe geam și să fugă? Îți imginezi? Ar fi îgrozitor! Și ca și cum n-ar fi de-ajuns, se mai adaugă și hainele astea de rahat să complice lucrurile- a început să tot trăncănească disperat, scrutându-mă cu ochii săi albaștri care implorau ajutor.
Mi-am mușcat buza pentru a-mi stăpâni râsul, dar în zadar deoarece am pufnit într-un râs isteric, căzând lângă el și ținându-mi mâinile pe stomac.
-Ai terminat?- a întrebat el la scurt timp prietenul meu, iar eu am strâns din buze, încuviițând și punându-mă în șezut, dar cum i-am întâlnit privirea, am început din nou să râd.
-Îmi pare rău, dar trebuia să te vezi- am spus printre râsete, iar imediat Thoms mi s-a alăturat.
-Ai dreptate... Ar trebui să mă calmez- a fist de-acord prietenul meu când am încetat să mai râdem, iar cu vârful degetelor mi-am șters lacrimile din colțurile ochilor din cauza râsului excesiv.
-Hai, te ajut să alegi- am zâmbit ușor, începând să scormonesc printre mormanele de haine și strâgând câteva.
-Probează-le pe astea- i-am spus, întizându-i hainele lui Thomas, iar el mi-a zâmbit recunoscător, luându-le și îmbrăcându-le, în timp ce eu mă concetram pe tenișii mei, evitând să privesc.
-Gata- a anunțat, iar eu mi-am ridicat privirea, stuidiindu-i corpul. Îmbrăcase o cămașă albă și o geacă elegantă care ajungeau până la cot, lăsând la vedere tatuajele de pe brațe. Asortate cu o pereche de pantaloni eleganți și niște pantofi negri.
-Așteptă- am spus, apropiindu-mă și închizându-i geaca, ca apoi să desfac primii doi nasturi ai cămășii.
-Acum ești perfect. O să vezi că va fi totul bine. Nu cred că o să-ți tragă țeapă, fugind pe geamul din baie. Nu e genul ăla de fată. Înțeleg că ești nervos și emoționat, dar cred că e normal. Amintește-ți doar să fi mereu tu însuți. Ei îi placi așa cum ești... Mu te schimba pentru nimic în lume- l-am asigurat, iar el imediat mi-a zâmbit, încuviințând și înfășurându-mă cu brațele sale.
-Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine. Ești o prietenă minunată, Isabella- a șoptit el, iar eu am răspuns la îmbrățișare, zâmbind.
-Acum trebuie să merg s-o ajut pe Denise- am spus îndepărtându-mă ușor, iar Thomas a încuviințat, desprinzându-se.
Am ieșit din cameră, întorcându-mă la prietena mea care se îmbrăcase cu rochia și se privea în oglindă.
-Ești superbă- m-am complimentat imediat, închizând ușa la loc, în urma mea, iar ea s-a întors spre mine, mulțumindu-mi.
-Haide, vin-o să te machiez- am încurajat-o, luând fondul de ten și o pensulă. Ea a încuviințat, așezându-se, iar eu i l-am întins pe toata fața, acoperind câte-o mică imperfecțiune.
Am trecut la un fard de ochi negru-argintiu.
Am trasat o linie subțire de eye-liner și i-am dat cu mascara pe gene. I-am pictat buzele cu un ruj roșu și i-am colorat puțin obrajii.
-Ma terminat- am anunțat, făcând-o să se întoarcă spre oglindă, iar cum și-a văzut figura, cum a zâmbit larg, îmbrățișându-mă pentru a n-a oară.
Ne-am desprins imediat, când am auzit un ciocănit la ușă, iar Denise a început imediat să se agite.
-Denise, puneți tocurile. Va fi totul bine. Te asigur. Ai încredere în mine. Eu mă duc să deschid ușa- i-am ordinat prietenei mele, care a încuviințat, încălțându-se cu tocurile pe care i le împrumutasem, în timp ce eu deschideam ușa, întâlnind privirea nervoasă a lui Thomas.
-O să verzi, va fi totul perfect- i-am șoptit, iar el a zâmbit, intrând în cameră.
S-a blocat la vederea lui Denise, holbându-se la ea cu uimire.
-Ești minunată- a comentat imediat dupaia, iar prietena mea a mulțumit, apropiindu-se pentru a-i lăsa un sărut pe buze, iar eu am zâmbit când au trecut pe lângă mine, ieșind.
-Distrați-vă- i-am salutat, iar ei mi-au zâmbit, dispărând pe hol.
Am oftat de ușurare și, după ce mi-am recuperat geamantanul gol, am ieșit din camera lui Denise, întorcându-mă în a mea.