Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 105

-Iar ăsta?- a întrebat Arian ieșind pentru a nu știu câta oară din cabina de probă.
-Cu siguranță nu- am răspuns privind îngrozitorii blugi de un verde vomă și un hanorac roșu oribil.
-Am găsit- a exclamat el după câteva secunde , iar eu am iftat ridicând ochii la cer și făcându-i semn să intre să se schimbe.Între timp mi-am ațintit privirea pe un grup de fete care încercau niște haine și mi-am mutat imediat privirea, plictisită.
Trecuse o oră și jumătate și nu reușisem să găsim încă nimic decent pentru Arian, iar el nu voia să iasă din acel magazin fără să găsească ceva.
Am auzit perdeaua cabinei mișcându-se și am făcut ochii cât cepele când Arian a ieșit doar cu boxerii pe el și atrăgând atenția grupului de fete care au început să chicotească și să se pună într-o poziție provocatoare.
-Așa e bine?- a întrebat Arian făcând o piruetă, iar eu am chicotit.
-Trebuie să recunosc că ești foarte sexy- am răspuns încuvințând, iar la acele cuvinte el a zâmbit apropiindu-se de mine și lăsându-mi un sărut pe buze pe care nu am ezitat să-l intensific făcând ca buzele noastre să se întâlnească, începând obișnuitul dans care dezlănțuia în mine mii de emoții.
-Totuși cred că ar trebui să te schimbi... Atragi prea mult atenția- am spus când ne-am desprins în timp ce aruncam o privire ucigătoare grupului de fete care nu încetau să comenteze.
-Vreo problemă?- m-a întrebat cu aer sfidător o fată brunetă primind fluiere de aprobare din partea prietenelor.
Am strâns pumnii ridicându-mă și depășindu-l pe Arian, în timp ce mergeam spre fată arătând-o cu degetul.
-Ascultă-mă, nesimțito... Nu sunt eu parașuta care a început să facă pe curva cu iubitul alteia și dacă nu mă înșel trebuie să adaug că prietenele tale nu sunt mai prejos așa că nu ești în condițiile protrivite pentru a vorbi. Acum îți spun care e problema mea... Băiatul acesta este iubitul meu și nici dacă m-ar plăti aur nu l-aș lăsa, ok? Așa că, nesimțito, întoarce-te sub felinarul tău în centru că era mai bine dacă nu te mișcai de-acolo- am mârâit împingând-o ușor și făcând-o să ajungă cu spatele la perete.
-Iubire, calmează-te- a spus Arian îmbrățișându-mă din spate și înapoind în timp ce mă târa cu el, lăsându-mi săruturi dulci pe gât făcându-mă să mă relaxez puțin.

-Să mergem- a spus fata brunetă aruncându-mi o privire plină de ură ca apoi să ia geanta și să iasă cu pași mari din cabine.

-Te iubesc... Știi?- a spus Arian făcându-mă să mă întorc în direcția sa lăsându-mi săruturi dulci pe tot chipul.

-Știu. Și eu te iubesc- am spus îmbrățișându-l și strângându-l la pieptul meu.

-Ești încă în boxeri... Întoarce-te în cabină în timp ce eu mă duc să caut ceva- am spus, iar Arian a chicotit încuvințând în timp ce-mi lăsa un ultim sărut, iar apoi dispărea în cabină.

Am ieșit întorcându-mă în zonă băieților și am început să mă uit la câteva haine până când am văzut o bluză cu mâneci scurte albă. care ar fi pus în evidență mușchii lui Arian, și o pereche de blugi skinny negri rupți în genunchi.

Am zâmbit satisfăcută și am fugit spre cabinele de probă intrând în cel al lui Arian și întinzându-i hainele.

-Să sperăm că o să fie bine de data asta- a spus el, iar eu am încuvințat de-acord ca apoi să ies și să mă arunc pe scaun.

După  diferite minute băiatul a ieșit din cabină, iar eu am rămas vrăjită să privesc figura suplă și plină de mușchi a lui Arian care era pusă în evidență în mod perfect de hainele de pe el. Tricoul alb lăsa la vedere pătrățelele sale și blugii skinny negri parcă erau făcuți pe măsură pentru el.

-Iubire, mai trăiești?- a întrebat Arian chicotind, iar eu mi-am scuturat capul clipind, întorcându-mă în lumea reală.

-Spuneai?- am întrebat ușor stânjenită ducându-mi privirea la ochii săi minunați.

-Cum îmi vin?- a întrebat el făcând o piruetă în timp ce-și trecea o mână prin păr cu o privire provocatoare care m-a făcut să râd.

-Perfect... Trebuie să-i cumperi îneaparat. Du-te să te schimbi că mergem la casă- am răspus repede, iar băiatul a chicotit încuvințând și întorcându-se în cabina de probă trăgând perdeaua în spatele său.
-Desigur plătesc eu- am urlat și am auzit protestele lui Arian, dar n-am reușit să înțeleg bine cuvintele sale.
-Așa pare că eu stau cu tine doar pentru bani și eu nu vreau ca tu să crezi asta- a replicat el ieșind și ajungându-mă.
La acele cuvinte m-am blocat  și m-am ridicat cu o expresie serioasă  pe chip punându-mă în fața băiatului.
-Eu nu m-am gândit niciodată, nici pentru o secundă din viața mea că tu stai cu mine doar pentru bani, așa că n-o mai spune niciodată, ok? Știu că mă iubești și am încredere în tine așa că nu o mai spune niciodată- am spus pe un ton dur, iar Arian a oftat zâmbind dulce și lăsându-mi un sărut dulce pe buze.
-Te iubesc- a șoptit el înfășurându-și un braț în jurul corpului meu, iar eu am zâmbit răspunzând la îmbrățișare.
-Și eu te iubesc- am răspuns desprinzându-mă ușor în timp ce luam hainele noi din mâinile sale și mă îndreptam spre casă după ce ne-am împletit degetele.
Am plătit repede și am ieșit din magazin începând să ne învârtim prin mall în timp ce vorbeam liniștiți.

-Ce facem acum?- am întrebat curioasă.
-Înainte ne oprim să luăm o înghețată, apoi găsim o rochie frumoasă pentru iubirea mea și la urmă te duc într-un loc superb- a răspuns Arian sărutându-mi vârful nasului, iar eu am chicotit amuzată înfășurându-mi un braț în jurul taliei sale și începând să merg lângă el.
-Arian, pot să-ți pun o întrebare?- am întrebat continuând să merg.
-Desigur, iubire- a răspuns el zâmbind și lăsându-mi un sărut pe păr.
-Când o să mă întorc la Miami, ce se va întâmpla cu noi?- am întrebat cu vocea tremurândă și am închis ochii, fiindu-mi frică de răspuns.
La acea întrebare Arian a încremenit oftând și m-a strâns mai tare la pieptul său, ca și cum i-ar fi teamă că dintr-o clipă în alta aș putea fugi.
-Nu știu, iubire... Nu știu- a șoptit el, iar la acele cuvinte mi s-a blocat respirul, iar frica, împreună cu anxietatea au crescut în mine în timp ce vederea mea se încețoșa din cauza lacrimilor.
Nu voiam ca și el să mă părăsească. Nu voiam ca distanța să ne distrugă. Să distrugă relația noastră.
-Hey, iubire, ascultă-mă- a spus Arian punându-se în fața mea și luându-mi obrajii în mâinile sale mari. Imediat o senzație de căldură și protecție m-a copleșit și am făcut un respir adânc încercând să mă calmez.
-Orice s-ar întâmpla tu vei fi mereu mica mea rebelă și nu te voi lăsa din cauza distanței. O să vezi că o să găsim o soluție- m-a asigurat el, iar eu am oftat încuvințând și aruncându-mă în brațele sale.
-Te iubesc- am șoptit strângându-l mai tare spre mine.