Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 13

Ultimele ore de școală au trecut repede și am fost și obligată să fac desen, dar în sfârșit s-a sunat și eu m-am repezit afară împreună cu Rachelle, David și Jake. La ieșire i-am întâlnit pe Peter și Christian.
-Salut copii- am salutat împreună.
-Unde e Johnatan?- a întrebat Jake.
-Este reținut pentru că a raspuns urât profesorului- a răspuns Christian.
-Ca de obicei- a comentat David scuturând din cap.
-Vrem să vorbim de draga mea surioară?- a spus Jake obținând o privire urâtă din partea mea.
-Ce aș fi facut eu?- am întrebat.
-Ai fost norocoasă că nu te-au trimis în biroul directorului sau că nu te-au suspendat, dar data viitoare nu vei fi foarte norocoasă- a răspuns el zâmbind.
-Cum să nu- am replicat dând ochii peste cap.
-Eu copii trebuie să plec. Ne vedem mâine- a salutat Rachelle îmbrățișându-i pe toți și urcându-se pe motorul său plecând cu viteză mare.
-Mergem și noi- a anunțat Jake. Am bufnit și i-am salutat și eu cu o îmbrățișare urmându-l pe motorul său.
Când am ajuns acasă am intrat îndreptându-ne spre bucătărie și așezându-ne la masă fără ca nici măcar să salutăm.
Josh a tușit în mod evident fals.
-Oh sărăcuțul! Toarnă-i niște apă- am ordinat menajerei care a executat.
Josh m-a privit în mod asasin iar eu i-am răspuns privirii ca mai apoi să continuăm să mâncăm în liniște

JAKE'S POV

Am mâncat prânzul toți în liniște cu câteva încercări ale lui Josh de a o provoca pe Isabella, dar ea răspundea imediat făcându-l să tacă și asta ii derenja și pe mama și pe partenerul ei.
Eu stăteam de-o parte, câteodată râzând și obținând priviri urâte din partea lui Josh și a mamei cărora eu le răspundeam.
Relația lor nu era una dintre cele mai bune pentru că se certau mai des și Josh petrecea mult timp plecat de-acasă întorcându-se doar pentru ca mânca sau dormi, dar știam că mai devreme sau mai târziu s-ar fi sfârșit ca orice alt om care pusese piciorul în casa aia. T
Întocmai cea mai lungă relație pe care o avusese mama de când se despărțise de tata era de un an și jumătate aproximativ în timp ce ceilalți or fi fost de patru sau cinci luni cu pauze foarte lungi între ele.
Până acum am numărat patru relații și Josh va fi a patra care va eșua și trebuie să recunosc că sunt foarte fericit pentru că nu l-am suportat niciodată, din primul moment în care a pus piciorul în casa asta crezându-se versiunea lui Dumnezeu în carne și oase.
Sunt foarte bucuros și de faptul că eu și Isabella mergem foarte de-acord și aș vrea foarte mult să recuperez acei șase ani pierduți, deși știu că nu mă voi putea niciodată întoarce înapoi în timp. Eu o iubesc din tot sufletul deși caracterul ei nu este unul dintre cele mai bune. De mică nu era așa... Era o fetiță dulce căreia îi plăcea foarte mult să dea ceea ce avea ca să-și ajute aproapele și nu trata urât pe nimeni, nici măcar pe cel mai nemernic și antipatic de pe această lume, dar când mama a hotărât să plece departe de ea târându-mă după ea și ea s-a simțit abandonată motiv pentru care nu a găsit niciun motiv pentru a fi drăguță cu ceilalți.
Moartea tatei a rănit-o în mod clar iar eu aș fi vrut să fiu cu ea când i-au spus-o ca s-o îmbrățișez și s-o consolez.
M-am trezit din gâmdurile mele terminându-mi farfuria și ridicându-mă de la masă cu Isabella.
Am urcat scările și înainte să intre în camera ei m-am apropiat și am îmbrățișat-o.
-Și asta pentru ce e?- a întrebat zâmbind și ascunzându-și capul în pieptul meu.
-Pentru că te iubesc și pentru că nu te voi mai lăsa niciodată- am răspuns inspirând parfumul ei. Am simțit zâmbetul său lărgindu-se și mai mult și asta m-a făcut și pe mine să zâmbesc.

***

ISABELLA'S POV

După ce m-am dezlipit din îmbrățișare l-am pupat pe Jake pe obraz salutându-l și am intrat în camera mea. Dat fiind faptul că nu aveam nimic interesant de făcut am hotărât să scriu în jurnalul meu pentru că era de mult de când nu-l mai luam în mână.
M-am apropiat de geanta mea neagră scoțând jurnalul și pixul și m-am așezat pe pat cu picioarele încrucișate începând să scriu.

Dragă tată,
Cum ești?
De destul timp nu-ți mai scriu și am o grămada de lucruri să-ți povestesc. Dacă doar tu ai fi aici ar fi totul mai puțin complicat și mai distractiv, mai frumos și eu aș putea să te îmbrățișez în fiecare zi și să-ți vorbesc când aș vrea, dar tu nu mai ești și eu mă limit să comunic cu tine prin acest jurnal de simplă hârtie normală dar oricum nu este același lucru.
Îmi este dor de tot ce avea de-a face cu tine, mai ales îmbrățișările tale care erau unice și pe care nimeni nu le poate înlocui.
Lucrurile aici nu merg nici bine nici rău. M-am împăcat cu Jake și trebuie să recunosc că mi-a lipsit o groază. Știi tată nu era vina sa, ci a acelei femei care se definește mama mea. Nu-l lăsa să vină la noi, la tine, la mine și nu l-a lăsat nici să vină la înmormântarea ta și de asta o urăsc și mai mult.
Te cunosc și știu că n-ai fi de-acord, mi-ai fi spus să o iert pentru că tu ești o persoană cu inima de aur ca puține, cum era eu cu mult timp în urmă, înainte să înțeleg că dacă continuam să fiu așa proastă și drăguță m-ar fi abandonat toți pentru că asta e ceea ce fac în lumea asta tată...
Cum începi să ți la cineva acesta te abandonează și de asa am învățat să mă controlez. Dar încep să țin din nou la ceilalți. Să țin din nou la Jake care îmi este mereu aproape și care mi-a promis că nu mă va mai abandona și la Rachelle care cu toate că am un caracter imposibil continuă să-mi zâmbească și mă consolează dar asa mă sperie. Mă sperie pentru că știu că nu vor rămâne pentru totdeauna, cu toate promisiunile, îmbrățișările, ieșirile și momentele pe care le petrecem împreună.
Și tu tată ai plecat dar n-aș putea niciodată să te urăsc pentru că știu că n-ai făcut-o intenționat, că ai fi vrut să fii cu mine acasă în acel moment cum aș fi vrut și eu dar nu pot să mă întorc înapoi și să vin cu tine în loc să mă duc pe plajă. Știu și că tu n-ai vrea să mă auzi spunând asta, dar este ceea ce simt uneori. Simt că în loc să mă duc să mă distrez ar fi trebuit să fiu cu tine și nu pot să fac altceva decât să mă simt vinovată, deși n-o arăt, pun pe față acel zâmbet fals și continui această viață care în fiecare zi fără tine devine mai grea.
Știu tată și că tu ai fi vrut să fi aici să ne protejezi pe mine și pe Jake și de asta tată îți promit că voi încerca să-l protejez pe Jake în locul tă pentru că nu voi permite să mi-l ia și pe el.
Am suferit prea mult în viața asta dar fiecare cicatrice a mea m-a făcut mai tare și orice s-ar întâmpla eu voi fi, întotdeauna mai puternică decât înainte, deși plină de durere, dar mai puternică.
Îți trimit o mare îmbățișare tată care în fiecare zi rămâi în inima mea și în amintirea mea.
Te iubesc
A ta Bella.

Am închis la loc jurnalul și am șters acele lacrimi pe care nu reușeam să le rețin de fiecare dată când mă gândeam la el sau la copilăria mea.
Am pus înapoi în geantă jurnalul și pixul și m-am aruncat pe pat înecând durerea sfâșietoare pe care o simțeam în piept.

Capitolul de sâmbătă oameni buniiii❤
Știu, aș mai avea de tradus puțin dar nu mai pot de somn, simt cum mi se închid ochii, care deja mă ustură și incep deja să văd în ceață. Vă las acum, noapte bună și somn ușor ne auzim de dimineață, dacă mă trezesc😂daca nu, mai târziu.
Vă pupăm😘